celula – Versuri.pro

Radu Gyr - Zile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Marți, miercuri, sâmbătă, luni,
zile neutre, fără de formă,
ca o ceață enormă
peste genuni.
Bună dimineața, celulă,
noapte bună, zăbrele,
sparge-v-aș ca un dulău în măsele,
rupe-te-aș cu dinții, celulă!.
Stau în timpul groaznic de gol,
bătut de vânturi toride,
cu tălpile-n veacuri lichide,
ca-n ocean un atol.
Temniță, temniță, turbată cățea,
cum joci în somnul meu paparudă!
Viață, viață de-afară, zaludă,
cum ți-ar da foc inima mea!.
Marți, miercuri, vineri.. Ce zi e oare?
Săptămâna e-o namilă moartă,
insula mea nu-i pe nici o hartă,
lunile mele nu trec prin calendare..
Luni, miercuri, joi.. Duceți-vă dracului,
zile-mpuțite, zile stătute!
Cin’ să vă urmeze negrele sute
De-aici din gura veacului?

Radu Gyr - Isus În Celulă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist și ce-nalt părea Crist!
Luna venea după El, în celulă
și-L făcea mai înalt și mai trist.
Mâinile Lui păreau crini pe morminte,
ochii adânci ca niște păduri.
Luna-L bătea cu argint pe veșminte
argintându-I pe mâini vechi sparturi.
Uimit am sărit de sub pătura sură :
– De unde vii, Doamne, din ce veac?
Iisus a dus lin un deget la gură
și mi-a făcut semn ca să tac.
S-a așezat lângă mine pe rogojină :
– Pune-mi pe răni mâna ta!
Pe glezne-avea urme de cuie și rugină
parcă purtase lanțuri cândva.
Oftând și-a întins truditele oase
pe rogojina mea cu libărci.
Luna lumina, dar zăbrelele groase
lungeau pe zăpada Lui, vargi.
Părea celula munte, părea căpățână
și mișunau păduchi și guzgani.
Am simțit cum îmi cade capul pe mână
și-am adormit o mie de ani..
Când m-am deșteptat din afunda genună,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulă și era lună,
numai Iisus nu era nicăiri..
Am întins brațele, nimeni, tăcere.
Am întrebat zidul : nici un răspuns!
Doar razele reci, ascuțite-n unghere,
cu sulița lor m-au străpuns..
– Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele.
Din lună venea fum de cătui..
M-am pipăit.. și pe mâinile mele,
am găsit urmele cuielor Lui.

Nicolae Guta - Prin Fereastra Din Celulă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ref: Nu vreau nicio răzbunare
Dar vă întreb pe fiecare
Cum e să privești la lună
Prin fereastra din celulă!.
Dimineața cum dau zorii
Ies pe poarta închisorii
Nu am mai fost în libertate
De vreo șapte ani jumate
Că la prieteni am ținut
De-am ajuns un deținut
Și perverși drept răsplată
Nu m-au vizitat vreodată.
Ref: Nu vreau nicio răzbunare
Dar vă întreb pe fiecare
Cum e să privești la lună
Prin fereastra din celulă.
Să privești ceru’ cu stele
Prin Fereastra cu zăbrele
Să vezi un petec de cer
Numai prin gratii de fier!.
Tot ce-mi doresc de la viață
Să-mi văd prietenii în față
După șapte ani jumate
Un minut ne mai desparte
Șapte ani am stat să număr
Zilele când eram tânăr
Astăzi când părăsesc celula
Mă duc să le văd figura.
Ref: Nu vreau nicio răzbunare
Dar vă întreb pe fiecare
Cum e să privești la lună
Prin fereastra din celulă.
Să privești ceru’ cu stele
Prin Fereastra cu zăbrele
Să vezi un petec de cer
Numai prin gratii de fier!.
Șapte ani am stat să aștept
O scrisoare sau pachet
În zilele de vorbitor
Mă plimbam pe coridor..
Pentru cine am luat fapta
N-a venit măcar la poartă
Când ochii îmi lăcrimau’
Ei stăteau și se distrau!.
Ref: Nu vreau nicio răzbunare
Dar vă întreb pe fiecare
Cum e să privești la lună
Prin fereastra din celulă.
Să privești ceru’ cu stele
Prin Fereastra cu zăbrele
Să vezi un petec de cer
Numai prin gratii de fier!