Tudor Arghezi – Cei Doi Orbi
Mergându-și Domnul drumurile sfinte,Doi orbi ieșiră Domnului nainte.Legați de braț și spânzurați în bâte,Păreau, iscați din depărtare,O plăsmuire cu-arătări urâte,Cu coarne, cu spinări și opt picioare.Născuți în beznă ca-ntr-un mal de apă,Ei au rămas încătușați de-o groapăȘi s-au târât și-au dibuit domol,Ca mărăcinii fără de tulpinăPe-o nentreruptă margine de gol,Între lumina și-ntre rădăcină.-Mântuitorule! strigară cât … Citește mai mult