Cecchino

Abia văzusem ochii lui de floaretrimiși spre-a vieții fragedă lumină,că i-a și-nchis și-n înălțare linădeschisu-i-a spre-a Domnului splendoare.Că prea târziu i-am cunoscut mă doare,dar nu sunt eu, ci moartea e de vină;nu pentru tine raza lor blajinăs-a stins, cât pentru setea-mi arzătoare!.Ca singular lui Cecchino formă,Luigi, s-o redau în piatra-I trează,azi când sunt țărână formele-i … Citește mai mult