Heinrich Heine – Ceața Toamnei, Vis de Jale
Ceața toamnei, vis de jale,Peste munți și văi s-abate.Vântul scutură copacii,Seci fantome dezbrăcate.Singuratic, trist, vegheazăUn copac nescuturat –Varful lui cel verde pareCă-i de lacrime udat.Pustiirea din naturăEste inima-mi cernită,Iar copacul verde, dragă,E icoana ta leită.