ceasuri de melancolie

Cei fericiți Natura profănează.Pământul e sanctuarul tristeții dintr-început.Lacrima dorului necunoscut picură zorii;orfanele înserări palide se lamenteazăși sufletul ales se tânguie durut.Gemete deslușesc în adieri de zefir.Parfumul violetelor stârnește mâhnire.Dureroasă-mi pare viața de trandafir;năpădește livezile o tristețe-n neștirecodrul cel des suspină-n delir.Pe cei fericiți, lumea-i îmbie.Poetrașii în slavă-i ridică.Dar porțile Naturii le rămân închise-n vecienepăsătorilor și … Citește mai mult