ceamul albastru

Din ape străvezii ca o luminăCe-ar dăinui în seară pe-o vâlcea,Din ceruri răsturnate-n fugă linăCurgând nori albi ca peşti pe sub ea.Corabia cu pânzele închiseRăsare straniu de albastră ca-nImagini prinse în culori de viseUn stârc de-azur pictat pe porţelan.Pustie stă şi nemişcată, n-areNici viaţă şi nici rost, nici marinar…Şi cum vaporul nostru-o lasă-n zare,Într-un amurg … Citește mai mult