Giuseppe Ungaretti – Ce Strigăt
În serile de vară,Revărsându-te mirată,Domoală lună, fantasmă zilnicăA tristului, apusului soare,Ce strigăt hohotești?.Lună insinuantă, treci tulburând nepăsătoareDin adâncul somn, glia,Ce spre cel ce nu mai există s-a întors delirândSub mângâierea ta melancolică,Și plânge, fiind mamă,Că din el și din ea nu mai rămâne într-o bună ziNici măcar o mantie nestatornică de lună.