Te văd ca şi cum a fost ieri,
Cu zâmbetul fin ştrengăresc;
Să ştii că încă te iubesc
Aşa cum ador primăveri,
Pierdut în arome de copaci..
Ce mai faci?.

Visez ades să te-ntâlnesc,
Să ştii! Sau dintr-o întâmplare
Să-ţi simt parfumul ca de floare;
‘n polenul tău să-mi murdăresc
Miros.. În atingeri doar să te dezbraci..
Ce mai faci?.

Ce mult sunt gând în gândul tău
Şi-am frică că m-ai refuza,
Că nu-ţi mai plac de m-ai vedea
Şi nu-ţi dau sadicul de rău
Când gemi, durerea de prefaci..
Ce mai faci?.

Ţi-am pierdut card de telefon
Ca şi cum m-am pierdut pe mine;
Culpabil şi să mor îmi vine
C-o şansă nu mai am să dorm
În visul tău adânc, când taci..
Ce mai faci?.

Sunt aberant, un psihopat,
Că merg pe străzi să te găsesc
Şi ştiu că-n alt oraş păşesc,
Cu un alt bloc, alei, alt pat..
Nici paşii nu-s aşa cum calci..
Ce mai faci?.

De-abia respir, cu piept uscat
Şi parcă aer nu-i-ndeajuns;
M-afund în timpul ce-am pătruns
Să-mi caut leac de vindecat,
Să ştiu dacă de mine zaci..
Ce mai faci?.

Visez mereu în plină zi,
Încerc să-mi storc suflet şi minte,
Să nu te pierd, să te-am aminte
La gând că nu vei mai veni,
Aşa cum alţii, de-ai, mei dragi..
Ce mai faci?.

Am doar o şansă-n care cred;
Ca prin hazard, un fir eteric,
Să îmi refac „dusul” feeric
Din neştiut.. Infim purced
Să fii tu ce mister desfaci
Şi-o zi să suni, să-mi spui..
Ce faci?.

R:
Ce mai faci? Mersi, bine
Cred că mi-a fost dor de tine
Nu ne-am mai plimbat pe sub castani
De vreo sută și ceva de ani
– bis.

II.
Sângera-n cuvânt nepăsarea ta de vânt
Iar sufletul îmi arde și se scurge în pământ
N-aș putea acum să spulber amintiri de scrum
Cum de poți zâmbi și în ochi mă poți privi
Vorbe nu găsim și ochi în ochi ne tot privim
Dar cum să-ți spun că niciodată
N-oi fi de tine vindecată
Fără mine unde pleci nu știu
Dar îmi simt sufletul pustiu.

R:
Ce mai faci? Mersi, bine
Cred că mi-a fost dor de tine
Nu ne-am mai plimbat pe sub castani
De vreo sută și ceva de ani
– de 3 ori