cautare identitate – Versuri.pro

Stefan feat Goa - Călătoria Minții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

–GOA–
Am un înger păzitor care mă întreabă neîncetat
Ce-am făcut cu viața mea și unde am plecat
19 de ani de viață au trecut, să moară fapta
M-am îndepărtat de steaua mea și acum îmi caut alta
Ceva mă ține legat, sunt obosit și agitat
Pe zi ce trece e tot mai greu, că am adunat multe pe cap
Dar multe din ele mă luminează, parcă nici n-au existat
Mi-am pus sufletul pe tavă ca să meargă totul uns
Dar nu știu ce s-a întâmplat nici atunci, nici pe parcurs
Că am fugit de zile grele, și am înțeles că au fost de sus
Eram cu mintea prea departe, n-am înțeles ce-avea de spus
Când am plecat de la apus, mi-am pus speranța într-o stea
Până îmi găsesc una mai bună, eu îmi văd de viața mea
Mă bat cu pumnul în piept că am câștigat un suflet bun
Care deseori se înclină fără să aleagă un drum
Și rareori se-nchină, am inima flămândă în căutare de lumină
53 de kg, piele și os, mi se vede pe retină
Aveam un vis care a dat buzna dar ușor se termina
Eu dacă plec, ce las în urmă?
Doar o fărâmă din mine
O parte care încă suspină după șlefuire (X2)
–Ștefan–
Îmi caut antibioticele printre sticlele de alcool
Îmi regizez viața și totuși am nevoie de-un rol
Că rulez și trag propriile filme-n cap
Nu mai beau din sticla altuia, deci pun capac
Am ales de multe ori să plec pe același drum
Pe care oricum, știam că am să-l regret acum
Când îmi pun și-mi transpun gândurile negre
Pe colile astea albe care cândva o să ajungă scrum.
Te arde soarele, în mine bate vântul
Linistea și pacea de-afară-mi provoacă război înăuntru
Și am un suflet rece, că mulți îmi aruncă priviri de gheață
Și-s sătul de cărți și sfaturi, frate, doar viața te-nvață.
Și am greșit punându-mi prietenii pe primu’ loc
Și am ajuns să nu mai cred în familie deloc.
Dar am învățat că trebuie să uiți ce a fost ieri
Am învățat că trebuie să înveți din greșeli
Vremurile de atunci, amintirile de azi
Care nu mă lasă să dorm și mă aprind ca un aragaz
Uneori nu știu unde sunt, cine sunt, de ce sunt aici și ce dracu’ se-ntâmplă
Că problemele-mi stau pe cap ca o căciulă strâmtă.
Și-am adunat zilele când nu era nimeni care să m-asculte
Și am adunat și nopțile când scriam ore întregi și mi se par mai multe
O ard cu alte gaști și pe aceleași străzi, da’ c-un singur scop
Să-mi fac familia mândră, dacă-i mândră că fac hip-hop.
Am nevoie de-o clepsidră, să mă-ntorc în timp
Că am sute de greșeli pe care vreau să le repar sau să le schimb
Sau vreau cel puțin o plimbare printre anii trecuți
Și să-mi cer scuze tuturor prietenilor pierduți..
Da’ pân’ atunci prefer să-mi fumez amintirile într-una
La fel și țigările, da’ am mai rămas doar cu una.
Că nu mai am încredere în nimeni și nici măcar nu știu ce simt
Uneori vreau doar să prind un ritm, că până și eu mă mint

Jazzy Jo - Îmi Caut Bărbatul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu mă privi cu ochii ăia că nu știi ce-mi faci.
Nu te opri, cu mâna ta-n mâna mea mă desfac.
Nu, nu mai sta, deși asta e tot ce aș vrea,
Știu, nu ești bun, dar nu pot decât să mă supun.
Îmi caut bărbatul, îl caut în altul
Și tot ce am e portretul-robot după care se ia mereu inima.
Îmi caut bărbatul, te caut în altul
Și tot ce am e portretul-robot după care se ia mereu inima.
Când mă privești, îmi dau seama că știi ce gândesc.
Nu te oprești, și mă sperie ce mult te doresc.
Nu vreau să stai, că iar o să te las să mă ai,
Ce pot să fac, de prudență-ncep să mă dezbrac.
Îmi caut bărbatul, îl caut în altul
Și tot ce am e portretul-robot după care se ia mereu inima.
Îmi caut bărbatul, te caut în altul
Și tot ce am e portretul-robot după care se ia mereu inima.
Tu și eu iar pe podea, da
Pielea mea pe pielea ta, și
Să respir nu mai apuc
Unde mă termin eu..? Și-unde-ncepi tu?.
Îmi caut bărbatul, îl caut în altul
Și tot ce am e portretul-robot după care se ia mereu inima.
Îmi caut bărbatul, te caut în altul
Și tot ce am e portretul-robot după care se ia mereu inima.

George Topirceanu - Fără Adresă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

— Unui domn care-mi cerea adresa în 1914 —.
Îmi ceri adresa, domnul meu?
Sunt trist din cale-afară..
Cum să ţi-o dau, când însumi eu
O caut de-astă vară!.
Să nu mă-ntrebi cum s-a făcut, —
Cine-ar putea să spuie?
Adresa mea a dispărut.
M-am pomenit că nu e!.
A rătăcit de azi pe mâini
Pribeagă prin Moldova,
Iar peste două săptămâni
Am prins-o-n Vârciorova.
Şi cum am dat ochi amândoi
Mi-a spus, acolo-n gară,
Că dacă nu era război
Ar fi ieşit din ţară..
Înduioşat i-am amintit
Atunci, cu vorbă bună,
Ce trai frumos şi liniştit
Am dus noi împreună.
I-am explicat apoi c-aş vrea
Menaj indivizibil, —
I-am spus că nu pot fără ea,
Că-mi este imposibil!.
Dar ea s-a dus şi m-a lăsat
Din nou, în toamna sumbră,
Să rătăcesc neconsolat
Ca „omul fără umbră”.
*.
De-atunci, urmând adresa mea
Necontenit fugară,
Cu geamantanul după ea
Alerg din gară-n gară.
Am întrebat pe la amici,
Cu jumătate-gură:
— N-a fost adresa mea pe-aici?..
— E-n vilegiatură!.
Chiar adineauri a plecat.
Venise de la munte..
Purta un plic decolorat
Şi-o marcă strâmbă-n frunte_.
Şi-am mai zărit-o, dacă vrei,
Acum vreo zece zile, —
Urâtă, vai de capul ei,
Şi plină de ştampile!.
Ce-o fi păţit adresa ta?
Pe unde-i sărăcuţa, —
Să ştii c-a prins-o cineva
Ş-a dus-o la Mărcuţa..
*.
O, doamne, cum m-am săturat
De-atâtea ipoteze!..
Decât să stau aşa-ncurcat,
Voi pune s-o sculpteze.
În caractere de granit
Pe-o piatră funerară,
Să dorm încalte liniştit
Că n-o să mai dispară..

Vasko Popa - Cuțit Damnat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Gol și viu un cuțit
Zace în mijlocul căii lactee.
Cum se mai zvârcolește
în praful stelar!
Nu cumva-i e sete de sânge?.
Cum mai saltă!
Nu cumva nevinovata lui umbră
vrea să și-o-njunghie?.
Și cum mai străfulgeră din tăișuri,
străfulgeră-n toate direcțiile.
Nu cumva face semne cuiva?.
Îl ocolesc convoaiele de stele
și lasă-un gol în jurul lui,
de forma unei inimi.
Unde-i faimoasa mână ce
l-a azvârlit aici,
din nou să-l ocrotească?.