către lucifer

Dă-i Duhului văpaia-ți, arzătoare melancolie;Suspinând se înalță în miezul nopții capulPe colina-nverzind primăvăratecă; unde pe vremuriUn miel blajin și-a vărsat sângele, adânci dureriA-ndurat; dar Întunecatul urmează UmbraRăului, sau înalță umede aripiSpre discul de aur al soarelui și-un dangăt de clopotÎi cutremură inima sfâșiată de durere,Nestăpânită speranță; întunecimea prăbușirii de flăcări.Ia-l molcom, seară albastră a tâmplei, … Citește mai mult