către

Mihail Lermontov – Către

de

Mă iartă! cea din urmă oarăNe întâlnim şi mâna-ţi ţiu.Mă iartă! liberă poţi iarăSă fii, dar fericită nu.Știu, într-un val de-nfiorare,Cândva tu iar vei tresări,Doar auzind un nume careA fost al celui ce pieri.Sunt vorbe cu tâlcuri puţine.Le-alungă cei mulţi, cei trufaşi.Dar ele sunt una cu tine,Uitării nu poţi să le laşi.O raclă-s cuvintele-acele,Trecutu-ngropat e-n … Citește mai mult

Gabriela Melinescu – Către

de

La miezul nopții să mă ocroteșticând vin cu măruntaiele vărsate,ca animalul blând, sfâșiatde colții celui mai puternic.O uriașă legendă mă acoperă.În trufie sunt frunze și făpturicare se schimbă în fiare.Ochi răi și rufe indecenteerau expuse la fereastra lumiiunde cu disperare am privit.Ești împotriva mea, disparilăsând în locul tău tăcere,și soiul de oameni care sarca și … Citește mai mult