Serghei Esenin – Cântecul Cățelei
Spre ziuă, sub căpița de secară,Pe auriul snopilor plecați,Cățeaua, în vifornița de-afară,Fătase șapte cățeluși roșcați. Până-n amurg, veghind încovoiată,I-a răsfățat, lingându-i ne-ntrerupt.Și se topea ninsoarea spulberată,Pe fierbințeala pântecului supt. Iar seara, când găinele s-așază,Stăpânul casei a ieșit posacȘi unde mama pâlpâia de groază,El pe toți șapte i-a băgat în sac. În urma lui, fugind după … Citește mai mult