catedrala – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Adam

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Stă uimit la catedrală, iată,
pe abrupta treaptă, lângă-o roză
de vitralii, și de-apoteoză
ca-ngrozit, ce, tot crescând, deodată.
Peste-acestea jos l-au pus. Și-acum
se ridică ferm și bine-i pare
că trăiește; că plugarul care
nu știa, lucrând întruna, cum.
din grădina raiului prea plină
spre pământul nou un drum să bată.
Greu era ca Domnul să convină;
și-l amenință că moartea-l paște
iar și iar, în loc de orice răsplată.
Totuși, omu-nvinse: ea va naște.

George Bacovia - În Altar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Stă fără noimă catedrala
azi, într-un secol rafinat-
Doar de mai vin să delireze
Amanti cu suflet ruinat.
Și delirând, când corul curge
Se face gândul mai amar-
Ei vor o noapte de orgie
Pe canapeaua din altar

Octavian Goga - Apus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Apus.
Duminică. Nu-i nimeni pe alee,
Şi-n împietrita pace vesperală,
Străvechiul parc îmi pare-o catedrală,
Altarul ei, un strat de orhidee.
Muiat în blânda florilor sfială,
Jos, soarele s-a mai oprit să steie,
Cele din urmă roşii curcubeie
Se frâng pe-o albă cruce sepulcrală.
Apune-apoi.. Lin, una câte una,
Vin umbrele peste copaci să cadă,
Pân’ ce, târziu, din lac răsare luna.
Lumina-i rece scaldă palmierii,
Când noi, ca doi eroi dintr-o baladă,
Sorbim imensul cântec al tăcerii..

Sorin Cerin - Adevărate Catedrale de Alienări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Furtuni de remușcări,
fulgeră eternitățile clipelor,
ce se aprind în venele
cimitirelor de cuvinte,
incendiindu-ne speranțele,
într-o horă apocaliptică
a deznădejdii,
din care disperarea
își clădește
adevărate catedrale de alienări,
ale căror icoane de priviri pierdute
ne sunt servite pe străzile singurătății,
mai ales atunci când ne căutăm iubirea,
dată dispărută
de la domiciliul non-sensurilor existenței,
mai demult decât vremea morții,
în brațele căreia ne-am născut.

Ion Caraion - Serviți Puțin Iad E Picant

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Rândunelele când își scuturau purecii pe catedrală
maxi-culanți cârpiți
să fie fără grăsime
va fi înmormântat abatele acela
Vistula curge
ca roțile căruțelor cu o iapă
bine
fie supă de sfeclă!
Arbeit macht frei
un mucenic pitic s-a ascuns în poalele mariei egipteanca
prispă cu sfinți de noroi

Nichita Stănescu - Despre Starea de Zbatere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Despre starea de zbatere.
Ca și cum un tăiș superior
mi-ar fi despărțit norii de vârfurile munților,
așa se zbate trupul meu uriaș, decapitat,
lăsându-și pe cer capul fugitiv.
Nu poate să moară deși nu mai știe
ceea ce pentru el, odinioară, a fost viață.
Contemplă ochiul de sus
trupul de jos și în zbatere
Din văgăuna gâtului țâșnește
un stol de păsări ciripitoare și verzi
Mâna își înfige ghearele
ghearele lungi cât un taur fiecare în parte,
mâna își înfige ghearele
în miraj
Ochiul suspendat privește
deznădăjduita zbatere.
Corabia de carne prinsă în furtună
nu se scufundă niciodată
Ajută-mă catedrală frumoasă
văzută de mine în alt oraș
Bate cu clopotele tale
dezordonată clipă.
Mă rog la tine frumoasă catedrală
tu, care ești în alt oraș,
fă să se verse peste mine
bunătatea liniștii
Nici o diferență nu este între trupul acesta
și trupul oricărui fluviu
decapitat dintr-o dată de delta
cea vorbitoare.
Ajungă la tine frumoasă catedrală,
cârdul de păsări roșii
care urlând, croncănind, chihotind
din gâtul retezat – se ridică la cer.
Primește-le catedrală frumoasă
pe limba clopotului tău, primește-le
Ajută-mă catedrală frumoasă,
văzută de mine în alt oraș
Dă-mi liniștea, catedrală frumoasă,
și altfel de moarte.

Ștefan Octavian Iosif - Cerșetorii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nedespărțiți de ani întregi,
Părtași de-aceeași soartă,
Cerșetoresc doi bieți moșnegi
La catedrală-n poartă.

Munciți de-același gând dușman
Și lacomi, răi de gură,
Același mizerabil ban
Le dă prilej de ură.

Ci unul s-a plătit de bir:
S-a dus la el acasă-
Un colț uitat de cimitir,
De cel rămas nu-i pasă?

Acesta poartă-acu-stingher
A vieții grea osândă,
Și-ntinde, amorțit de ger,
O mână tremurândă.

Se simte-așa străin, neavând
Cu cine să se certe.
Doar murmură din când în când,
„Eh, Dumnezeu să-l ierte!”

Ivan Bunin - Plimbarea de Noapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cată luna în câmpii cum treci
Și-n ruini de catedrală, reci,
Două schelete sub zidiri albastre.
Hălăduiesc prin umbrele sihastre:
Un cavaler spre doamnă în plocon
(Craniu orfan de nas și ochi de om) :
“Aceasta ne unește, chit, că noi
Ne-am stins de mâna negrului noroi,
Eu sunt din veacul zece-curios:
−Sunteți din care veac? -vă-ntreb sub lespezi arse
Și ea-i răspunde cu glas blând și glorios:
“Ah, tânăr mai sunteți! Eu sunt din șase”.
Versuri tălmăcite de Traianus

Antonio Machado - Prin Fereastra Ovală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Prin fereastra ovală
cucuveaua intră în catedrală.
Sfântul Cristofor
voi s-o gonească
văzând-o cum bea
ulei din lampa
Sfintei Maria.
Spuse Fecioara:
– Las-o,
Sfinte Cristofor.

Aleksandr Blok - Lângă Icoana-ntunecată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Lângă icoana-ntunecată,
În liniștea de nepătruns,
Ne amintea lumina naltă
De-al Soției blând surâs.
Tăceam, pătrunși de-nfiorare,
Lângă altar, cu-același gând,
Sclipirea bolților în soare
Într-un târziu înțelegând.
Și poleiala din vechime,
La sărbătoarea mea, de sus,
Îmi trimitea pe Nu-știu-Cine,
Cu-al Soției blând surâs.
18 ianuarie 1902. Catedrala Isaakievsk.
Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”