cate puhoaie

Câte puhoaie, câtă omenireSe rânduiesc de-acuma în vileag,Să ceară bucurii și fericireScrise cu slove mari pe steag!Aș vrea să mă-nfierbânt și eu cu ele,Să-mi bată-n tâmple inima și mie,Văzându-le trezite, mari și grele,Ca de o mare, sfânta datorie.Dar iată, până celor ce-au mânjitDrapelele cu alte jurăminte,E-o bidinea cu părul năclăitDe fostele vopseli de mai nainte.Unde … Citește mai mult