Daniel Vişan-Dimitriu – Castelul Nimănui
E-nchis castelul tău, sunt zăbreliteFerestre, turnuri, uși de altădat’,Iar zidurile sale sunt umbriteȘi-ți pare-acum că s-au mai înălțat.Privești, aștepți.. E-o liniște adâncăȘi o răceală-n zidurile vechi..Nu e castelul tău, e doar o stâncă,O dăltuire-a zeilor străvechi.Nu poate fi același, nu-i posibil!Să fie el? Nu-i frumusețea lui!Ce s-a-ntâmplat, ce-a fost așa teribil?Cum poți, ce ai în … Citește mai mult