casida – Versuri.pro

Federico Garcia Lorca - Casidă Porumbițelor Întunecate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Prin ramurile dafinului
trec două porumbițe-ntunecate:
Una era soarele
și cealaltă luna.
”Vecinelor, le-am zis,
unde e mormântul meu? ”
”În coada mea”, soarele-a spus,
”În gâtlej la mine”, – luna.
Iară eu care mergeam
cu pământul la brâu
doi vulturi văzui, de nea,
și o fată dezbrăcată.
Unul era celălalt
și fata era nici una.
”Vulturașilor, le-am zis,
unde e mormântul meu? ”
”În coada mea”, soarele-a spus,
”În gâtlej la mine”, – luna.
Prin ramurile dafinului
trec două porumbițe goale.
Una cealaltă era
și amândouă erau niciuna.

Federico Garcia Lorca - Casida Mâinii Imposibile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu mai doresc acum decât o mână,
mână rănită dacă-i cu putință.
Nu mai doresc acum decât o mână
de-ar trece nopți o mie, fără pat.
Ar fi un palid crin de var,
ar fi o porumbiță de inimă legată
și paznicul ar fi, ce-n noaptea-acestei treceri
a mea, intrarea lunii ar opri-o.
Nu mai doresc decât această mână
pentru uleiul zilnic și giulgiul alb al agoniei mele.
Nu mai doresc decât această mână
o aripă să am, a morții mele.
Și toate celelalte trec.
Sfială fără nume-acum, perpetuu astru.
Iar restu-i altceva; vânt trist,
în vreme ce fug frunzele în stoluri.

Federico Garcia Lorca - Casida Somnului în Aer Liber

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Floare de iasomie și taur decapitat.
Imens caldarâm. Hartă. Sală. Harpă. Zori.
Copila născocește un taur de iasomii
și taurul este-un însângerat crepuscul mugind.
Copilaș de-ar fi cerul, ar avea iasomiile
din noaptea obscură o jumătate
și tauru-o albastră și goală arenă
și-o inimă la piciorul unei columne.
Dar cerul este un elefant
și-o apă fără sânge-i iasomia, precum
copila-i o creangă nocturnă
pe-ntunecatul, imensul caldarâm.
Între iasomie și taur, sau între
cârlige de fildeș, sau oameni adormiți.
Un elefant și nouri de iasomie
și-n taur scheletul unei copile.