casa parasita – Versuri.pro

Christian W Schenk - Crucea La Poartă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O casă părăsită
– e casa nimănui –
o temniță uitată
și strânsă între tâmple
sub fruntea mea
pierdută.
Zăvoru-i ruginit
și geamurile-s sparte –
și plouă nesfârșit
și plouă cu imagini
ce nu mai au cuvinte.
Mă descompun
în totul ce visasem
dar nimeni nu a pus
în poart-o cruce!

Christian W Schenk - Casa Nimănui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Daniel Vişan-Dimitriu - Lumina Vechii Încăperi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Trecuseră atâția ani
Și tot ce rămăsese
Tânjea, ca-n vise de orfani,
Cuiva să îi mai pese.
Și mâini cum n-au văzut demult
Să vină, să atingă,
Iar degete-amintind un cult,
Durerea să o stingă.
E-o încăpere, doar atât,
În casa părăsită,
Și numai cerul știe cât
A fost de fericită.
Văzând-o, simți c-ai vrea să pui
O simplă întrebare,
Dar nu e nimeni, nu ai cui …
Să aibă suflet, oare?.
Daniel Vișan-Dimitriu
(9 iul. 2022, Vol. “Aripi de azur”)

Gheorghe Tomozei - Casa Cu Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Niciodată n-am să mai vin în casa asta,
în care toate ungherele mă cunosc,
doar luna-mi va aduce reci eclipse
tăiate din varul pereților ci
în casele în care voi călători.
Niciodată nu voi mai aștepta toamna
în odăile ale căror chei,
singure se potriveau cu somnul meu chinuit,
și-n care dezbrăcat de nume până la ochi,
adormeam vegheat de o singură frunză
ca de un semn stenografic al pădurii.
Acum plec și carnea mi se lipește de uși,
din case se pleacă mai greu ca din oameni,
și nu pot lua cu mine
cenușa timpului pe care-o vor matura,
locatari ai aerului din care cad neștiutorii,
nu pot lua mâinile ce m-au iubit.
Numai aici, liniștea
Totul era rodit
de către un dulce anapoda: greierii
din propriile țipete se nășteau, din ierbi moarte
se iveau ierbi-pui,
iar merele ne ștergeau de pe buze cuvintele amare.
Niciodată n-am să mai caut casa asta, —
niciodată nu voi uita sticla geamurilor, umflată
de chipuri stratificate până la absurd,
aici nu voi mai iubi, nici nu voi mai fi tânăr.
În fiecare odaie trecând, aveam altă vârstă,
adolescent în cele cu oglinzi,
în cele cu sobe de porțelan, bătrân.
Pietrele astea fără mine vor muri,
fără mine va muri arama din clanța ușii,
iar de candelabru se vor spânzura veverițe.
Pe punte de corabie sunt în toate casele,
neclintat sunt aici.
Pământul ne roade temeliile și trece cu morțile lui, prin mine, în cuvinte și toamnă.
Toamna rămâne și ea.
Mi s-a luat mireasma ci, mi s-au luat gesturile solemne și somnoroase.
Când nu e pasăre, aerul se lemnifică alb, țărâna crește pe noi când nu e frunză,
Când nu e stea, neaua e trunchi de femeie.
Treptele sparte uită repede, aici locurile toate nu fac decât să uite, pereții leapădă tot ce primesc.
Uitarea roade memoria casei de care mă rup, din care scad.
În casa asta nu mă mai întorc.

Adrian Minune - Ca O Casă Părăsită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ca o casă părăsită,
Așa e inima mea,
A rămas doar o ruină,
Din iubirea mea și a ta..
Ca izvorul fără apă,
Așa e sufletul meu,
Și ce bine era odată,
Când eram doar tu și eu..

Refren:
Dar prea frumos am visat,
Și visul s-a terminat,
E un zid între noi,
Cu pereți reci și goi..
Pentru inima mea,
E furtuna prea grea,
Nu pot trece prin ea,
Fără dragostea ta.. [x2]

Tu ai rămas în mintea mea,
Ca un film ce nu îl pot uita,
Și când sărut pe cineva,
Mă gândesc la tine viața mea..
Mai mereu de tine mi-amintesc,
Și toate clipele eu le trăiesc,
Și le trăiesc secundă cu secundă,
Și ochii mei în lacrimi se inundă..

Refren:
Dar prea frumos am visat,
Și visul s-a terminat,
E un zid între noi,
Cu pereți reci și goi..
Pentru inima mea,
E furtuna prea grea,
Nu pot trece prin ea,
Fără dragostea ta.. [x4]

Adrian Minune feat Manele - Ca O Casă Părăsită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ca o casă părăsită
Așa e inima mea
A rămas doar o ruină
Din iubirea mea și a ta.
Ca izvorul fără apă
Așa e sufletul meu
Și ce bine era odată
Când eram doar tu și eu
[2x]
Dar prea frumos am visat
Și visul s-a terminat
E un zid între noi
Cu pereți reci și goi.
Pentru inima mea
E furtună prea grea
Nu pot trece prin ea
Fără dragostea ta.
Tu ai rămas în mintea mea
Ca un film ce nu îl pot uita
Și când sărut pe cineva
Mă gândesc la tine viața mea.
Mai mereu de tine îmi amintesc
Și toate clipele eu le trăiesc
Și le trăiesc secundă cu secundă
Și ochii mei în lacrimi se inundă.
[4x]
Dar prea frumos am visat
Și visul s-a terminat
E un zid între noi
Cu pereți reci și goi.
Pentru inima mea
E furtună prea grea
Nu pot trece prin ea
Fără dragostea ta