casa bantuita – Versuri.pro

Pink - Funhouse (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am dansat acest gol în jurul casei
Tear ne jos
Aruncă-te
Țipau pe săli
Spinning tot, iar acum am cădea.
Imagini framing până trecut
Părerea necăjește rânji spatele sticlei
Acest muzeu plin de cenușă
Odată ce o excita
Acum, o erupție cutanată.
(cor)
Acest lucru utilizate pentru a fi un funhouse
Dar acum e plin de rău clovni
E timpul pentru a începe numărătoarea
Voi arde-o în jos jos jos
Voi arde-o în jos.
9, 8, 7, 6 5 4, 3, 2, 1, distractiv.
Ecouri bate la ușile încuiate
Toate de la râs în față
Mai bine aș locui la locul de muncă de pe stradă
Decât în acest bântuit de memorie.
Am sunat la Movers
Numit Slujitorii
Vom încerca să exorciza acest loc
Glisați meu saltea de curte
Nărui răsturna casa de cărți de joc.
Acest lucru utilizate pentru a fi un funhouse
Dar acum e plin de rău clovni
E timpul pentru a începe numărătoarea
Voi arde-o în jos jos jos
Voi arde-o în jos.
Acest lucru utilizate pentru a fi un funhouse
Dar acum e plin de rău clovni
E timpul pentru a începe numărătoarea
Voi arde-o în jos jos jos
Voi arde-o în jos.
9, 8, 7, 6 5 4, 3, 2, 1, distractiv.
Oh, sunt de crawling prin darkest acasă
Meu cheie nu se potrivesc viata mea nu mai
Voi schimba draperiile
Voi sparge farfurii
Voi găsi un loc nou
Burn acest f ** ker jos.
Să nu facem Dodo face
Să nu facem Dodo face
Să nu facem Dodo face
Să nu facem dadadada
Să nu facem Dodo do (9, 8, 7, 6 5 4, 3, 2, 1)
Să nu facem Dodo face
Să nu facem Dodo face
Să nu facem Dodo doo.
Acest lucru utilizate pentru a fi un funhouse
Dar acum e plin de rău clovni
E timpul pentru a începe numărătoarea
Voi arde-o în jos jos jos
Voi arde-o în jos.
Acest lucru utilizate pentru a fi un funhouse
Dar acum e plin de rău clovni
E timpul pentru a începe numărătoarea
Voi arde-o în jos jos jos
Voi arde-o în jos

Anne Sexton - Casă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În vise
același vis rău continuă.
Ca niște jucării gigantice germane
casa a fost reconstruită
pe peluza sa verde-verde.
Același set îngrozitor,
aceeași familie de fețe portocalii și roz
sculptate și îmbrăcate ca niște marionete
care așteaptă ca fălcile lor să se deschidă și să se închidă.
Nouăzeci și douăzeci și doi,
nouăsprezece și patruzeci,
nouăsprezece și patruzeci…
este la fel. Suntem în război.
Au raționat gazul pentru toate cele trei mașini.
Lincoln Continental respiră în tarabă,
un cârlig cenușiu care aștepta să fie răsărit.
Băiatul irlandez
cine a dat-o
(perdea de dantelă irlandeză, mama a spus)
o îndeamnă prin garajele de culoare plumb
pentru a simți gardurile din piele patentată
și aruncă o privire la kilometraj.
Toți acești bani!
și și sărutări.
Săruturi care se lipesc în gură
ca bomboanele cu oțet pe care le trăgea
cu degetele ei de buttery, trage
până când a fost alb ca osul unui câine,
alb, gros și imposibil de mestecat.
Părinte,
o asemănare exactă,
cu chipul umflat și roz
cu scotch de piață neagră,
își așează benderul lunar
în pijamalele sale la comandă
și strigă, limba lui la fel de repede ca caii galopanți,
strigă în apelul telefonic pe distanțe lungi.
Gura lui este la fel de largă ca sărutul.
Mamă,
doar cu un gest potrivit,
își scoate pantofii,
dar este greșit,
imposibil de prăpădit în timp ce stă acolo
în dressingul ei din alabastru
sortând diamantele ei ca un casier bancar
pentru a vedea dacă se adaugă.
Servitoarea
subțire ca un băț de creion,
ține cina ca de obicei,
își freacă ghearele furioase peste chiuveta de porțelan
și se mormăie la câinele de pasăre timidă.
Știe că se întâmplă ceva.
Înfige un cartof copt.
Mătușa,
mai în vârstă decât toate femeile strâmbe
în
Frații Grimm,
se sprijină de o lampă cu gât în suita ei de la etajul doi,
întoarce căștile în ureche
și continuă să tricoteze,
acele ei muncind ca foarfecele de bucătărie
iar sânii i se aruncau ca doi
pincushions.
Gospodarul,
pentru filipeni cu ochi rapizi,
alunecă ca un spion japonez
din camera provinciei franceze
la camera provinciei franceze,
golirea tăvii de cenușă și ploaia
tapițeria în jos.
Jacheta lui strălucește, negru strălucitor vechi,
către întreprinzător înțelept.
Omul de lapte intră în desene animate
în fiecare altă zi în zorii soarelui,
zbârlindu-și sticlele ca pe o bancă.
Și grădinarii vin, șase la un moment dat,
trăgând petunii și clopotele îngerului păros
până prin mulci.
Acesta din nou, făcut vag și crud,
un ochi verde și un ochi albastru,
au singurul pas important până acum,
ai plecat de la întâlnirea ei după-amiază
trecut de cartofii așteptați la cuptor,
trecut de spatele intermitent al spionului japonez,
pe scările din bumbac,
depășirea clicului și declanșării căștilor,
se transformă aici, în hol
de diamantele pe care nu le va câștiga niciodată
și benderul pe care l-a sărutat aseară
printre stele groase, patul plutitor
și cheia albă ciudată…
sus, ca o frână de fire,
un alt zbor în penthouse,
să trântească ușa în toți anii
va trebui să trăiască prin…
marinarul cu care nu o va face,
băieții care vor merge mai departe
din Andover, Exeter și St. Marks,
băieții care se vor plimba cu fețe palide neliniate,
să trântească ușa în toate zilele, ea va rămâne la fel
și nu vă întrebați niciodată de ce și nu vă gândiți niciodată cui să întrebați,
să trântească ușa și să-și smulgă bluza portocalie.
Tată, tată, mi-aș dori să fiu mort.
La treizeci și cinci de ani
va visa că a murit
sau altfel va visa că s-a întors.
Toată ziua stă casa
mai mare decât Rusia
strălucind ca o ascunzătoare vindecată la soare.
Toată ziua, mașina așteaptă: camere,
scări, covoare, mobilier, oameni –
acei oameni care stau la ferestrele deschise ca niște obiecte
așteptând să răstoarne.

ADDA - Casa Bântuită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Zi-mi cum aș putea fi fericită
În casa noastră bântuită
Cum aș putea fi fericită.
Pereții au urme de certuri
I-am acoperit cu rafturi
Cad obiecte de pe ele
Se împrăștie ca fluturi.
Patul-i cu urme de piele
Buze, sărutări fierbinți
Mă sfâșie cu dinții
Ori de câte ori mă minți.
Becurile-s arse, iar stăm cu lumânări aprinse
Se topesc pe mese inimile noastre triste
Ne acoperim cu groază, că n-o să ne fie bine
Stăm ascunși și de ferestre, ca să nu ne vadă nimeni
Ca să nu ne vadă nimeni.
Zi-mi cum aș putea fi fericită
În casa noastră bântuită
Cum aș putea fi fericită
În casa noastră bântuită.
Cum aș putea fi fericită
Cum aș putea fi fericită.
Iubirea lor este fără pată
Aud cum vocile vorbesc
Că sunt mai fericiți ca niciodată
Uite ce mult se iubesc.
Dar podeaua taie în carne vie
Când pășesc prin mii de cioburi
Ușile trântesc iubirea
Și o sfărâmă în pereți.
Oglinda nici nu ne mai știe
Că jucăm prea multe roluri
Eu vreau să te iert, hai spune-mi
Dacă tu vrei să mă ierți.
Cum aș putea fi fericită
În casa noastră bântuită
Cum aș putea fi fericită
În casa noastră bântuită.
Cum aș putea fi fericită
Cum aș putea fi fericită.
Îmi bate inima atât de tare
De simt că vrea să iasă din piept
Îmi bate inima a durere
Să ne rănim e așa nedrept.
Îți bate inima a tăcere
De parcă totul e pierdut
Vreau să fie doar lapte și miere
Să ne iubim ca la început.
Zi-mi cum aș putea fi fericită
În casa noastră bântuită
Cum aș putea fi fericită
În casa noastră bântuită.
Cum aș putea fi fericită
Cum aș putea fi fericită

Unq' - Într-o Casă cu Fantome

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Într-o casă cu fantome, găsesc bituri și rup norme
Stau p-o canapea plină cu gândaci și nu mi-e scârbă, bag 2-3 shaorme
Se rup stafii bune cu forme,
Deschid portale către noi dimensiuni, servesc pixuri cu ciorne
Îmi fac un duș, sunt gol, ușa-i crăpată și mă holbez pe hol
Că sunt stafii și le cunosc, am pălăria lui Sherlock Holmes
C-a trecut prin vizită să vadă cu ochii lui ce văd și eu
Ajungând la concluzia că e greu cu unchiu’ Geu
Sunt tripat pe muzică, la mine-n house e haos
Dau cu pumnii, sparg dulapuri alături de Mikey Mouse
Am umbre naspa pe pereți
Va rog să mă credeți, băieți
Dacă sunteți isteți sau demenți o să le vedeți fără să vreți
Nu ca m-aș atașa
Dar cămașa-sta așa
Nu ca m-ar șantaja
Dar îți zic, băiete, mai bine vezi-ți de treaba ta
Într-o casă cu fantome
Am cămașa de forță pe mine
Nu de alta, da’ ‘mi stă forță
Și parcă deja-mi convine
Într-o casă cu fantome
Sunt legat de două zile
Trăiesc clipa atât de intens
Încât simt cum îmi pierd din kile
Într-o casă cu fantome
Simt cum îmi ies încet din fire
Și poți să-ți vezi părinții morții
Prin ochii mei, e o sclipire
Tot ce sunt e o amintire
Atât de vie încât îți poți vedea trecutul prin mine
Revino-ți în fire!
Ca un robot stricat de tot
Uncle G e doar o simplă amintire.
Într-o casă cu fantome…
Îmi fac veacul, tu fa-mi leacul, eu mi-o ard ca Anatole
Într-o casă cu fantome
Mănânc lilieci și sorb din zeama asta dulce cu Danone.
Într-o casă cu fantome
Este mare armonie
Suntem cămătari cu toții
Și futem pe datorie
Într-o casă cu fantome
Cu toții învățăm chimie
Că prinde bine, suntem drogați
Și e mare veselie
Într-o casă cu fantome
Nu înțelegi de unde râde
Dai cu capul de pereți
Și-ncerci să te sugrumi cu rufe
Într-o casă cu fantome
Îți miști gura stânga-dreapta
Îți joacă hora-n gură
Încet UNQ cu lopata
Într-o casă cu fantome
Nici măcar nu ai buget
Și-ncepi să mănânci șobolani
Cu piept de p’ulle la bufet
Într-o casă cu fantome..
Nici măcar nu înțeleg..
Ce e cu piesa asta
Și-nspre ce casă mă îndrept.

Bancilacousin feat Trupa Formata Din Verisoare - Groaza În Casă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Toți aici, în cerc adunați-vă
Să vă spun ceva, ceva de groază
Se aud pe sus, lanțuri târâite
De bau bau, fantome, zgripturoaice.

Refren:
Fantomele pe sus se aud
Buhuhu Buhuhu
Toți țipați de moarte
Buhuhu Buhuhu
Vrăjitoare pe sus zboară
Buhuhu Buhuhu
Nu e aluzie, vă spun.

Le aud destul de bine
Nici nu-i Halloween
Dar în casa mea au apărut
Așa ca un nimic.

Refren:
Fantomele pe sus se aud
Buhuhu Buhuhu
Toți țipați de moarte
Buhuhu Buhuhu
Vrăjitoare pe sus zboară
Buhuhu Buhuhu
Nu e aluzie, vă spun.

Am acasă o vrăjitoare
Ce râde singură
Nici nu-i fac nimic
Mi-e frică să mai stau în cameră