carul lui Ilie

Domnul ia, ca pe Ilie,Pe cei buni, cu sorocDându-le suflet de foc, agil,Ei vor fi care de foc.Ilie-popor spre Cer gonind,Și oprind în eternul frig,În Himalaia, pe sloi,Carul în viscol zuruind.Între Cer și Pământ, apatrid,Goniți de vânt-Soartă.Spre farmece viclene, reci,Ilie-car aleargă.Sufletul încins, capul sloi,Pământul râde cu sarcasm,Și ger-drumul lor, SoareleUmple cu praf de diamant.