Vasko Popa – Cartoful
Enigmatica față brunăA pământului.El vorbeșteLimba eternei amiezePe degete ale miezului nopții.Încolțește printre iernaticele proviziiAle aducerilor-amintePrintre spectaculoase mijiri de ziuă.Și asta numai deoareceAdăpostește în inimăUn soare dormind.