Mircea Ivănescu – Virginia Woolf
Straniu – ca în copilărie când mă gândeam ceciudat ar fi să-mi pot spune vreodată, fiind înpreajma unei ființe, spre care să-mi ridic ochii,așa – uite, că în închipuirile mele, ea spuneasta, și eu, tocmai asta știu – și îi pot răspunde, să-i spun.De aici, mai departe, deci ea vine la mine, cum stau în … Citește mai mult