Marin Sorescu - Ah, Unde-a Fost Cartagina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ah, unde-a fost Cartagina arată,
De mii de ani, nici iarba nu răsare.
Învingătorii-atunci au dat cu sare,
Făcând dintr-o minune-o albă pată.
Un vechi blestem efectul şi-l arată
Poate şi-aici, între Carpaţi şi mare.
Românul este bun numai să are,
Dar rodul să nu-l strângă niciodată.
Corabia cu vise se scufundă,
Toţi şobolanii au sărit în undă,
Înoată-nspăimântaţi în albe creste.
Rămână doar şi versurile-aceste,
Catarge fulgerate, dând de veste
De-o epocă, în scufundări fecundă.

Nichita Stănescu - În Drum Spre Cartagina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Părea că mă locuiește și că venise,
lăsase o parte din cai pe ficatul meu.
Ce miros, doamne, de potcoavă,
și de vărsături de stea grasă!
Descălecase și tâmpla și-a pus-o pe tâmpla mea.
Dezbrăcându-se de armura murdară de sânge,
înota, când într-un ochi al meu,
când în celălalt.
Spălându-și trupul luminos cu vederea mea.
M-a rugat să întâlnesc noaptea
și să împing cu un cuvânt stelele fixe,
ca și cum aș fi putut s-o fac..
De dragoste de el și din legea ospeției,
am putut ce nu se poate.
Am fost ne mai fiind, pe morți i-am făcut să viseze,
rugina de pe săbii am atârnat-o de stele,
cu brațul drept am dat la o parte noaptea
arătându-i infinita noapte.
Sânge proaspăt, petrecere mare,
în drum spre Cartagina.

Cartagina – Versuri.pro

Marin Sorescu - Ah, Unde-a Fost Cartagina

Nichita Stănescu - În Drum Spre Cartagina