Ion Caraion – Cârlige – II

Flăcările repară întunericul cu rumeguș de scorburiÎmi duc viața într-o scorbură care se cheamă viațăbuchisind pe-ncetul teoria peșteriiîntre tot felul de pândeîntr-una din încăperile mințiiPlaton se spânzură de câteva ori pe ziCicatricile beznei din loc în locpar negii sau nasturiiunui craniu barbar unei haine de foc.Ce fragede-ți sunt lucrurile, Doamne, ce slăbănoage și ce plăpânde.Noduri … Citește mai mult

Ion Caraion – Cârlige – I

Veghea mi-a desenat în culoridouă păsări fragile.Una cântă seara de pe un perete orizile și ziledin tavan.Cealaltă cântă-n zoridoar o dată pe an.Când iscoade mișelem-au îngropat până la piept,m-au doborâtUna mi s-a așezat pe umărul stâng, alta pe umărul dreptși-atâta au tăcut, și-atât(sloi și poleiSub vântul mărunt)Nu s-au mai desprins de umerii mei,Că m-au îngropat … Citește mai mult