Versuri corectate și adnotate
Adio, a sosit careta.Se înnoptează, vizitiul mârâie.Adio are să mă sfâșie la marginea pădurii,se și zărește cicatricea care anunță rana.Adio, am plecat, adio, am mai rămas numai noi doi,eu care mă îndepărtez din ce în ce,tu care mă aștepți ascunsă după mine,ascunsă în caretă, printre lemne,la umbra putrezită a fostelor umbrele.
Deși purtând o grea povară,Careta luneca ușor.Brav vizitiu, cu barba rară,Ne poartă timpul parcă-n zbor.Trântiți în pernele caretei,Preabucuroși de-orice-ntâmplări,Strigam: -„Hai mâna-n…!”Sătui de somn și desfătări.Dar scade râvna la amiază.Ne-a zdruncinat acest proclet.Costișe, râpi ne bagă-n groază.Strigăm: -„Nebune, mai încet!”.Careta-n zbor întins ne poartă.Spre seară ne-am obișnuit.Ajungem moțăind la poartă-Iar timpu-aleargă nesfârșit.