Caragiale – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Caraghios

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îl văd ades pe Caragiale;
Ştiu de mult că e absent!
Chiar de nu-s din zahanale
„Neicusorul” e prezent.
Unde trec e-un Gagamiţă;
Poliţai numărând steaguri.
Bileţel îi tot „coniţă”,
„Parliament” tot „animaluri”.
Pupatul nu-i doar la „gay”;
‘Ndependenţi se pupă-n tur;
„Conservanţi”, cu penelei,
„Jidanul” Vadim e-un gur!.
Cum în ţară n-avem rege,
Renumitul e „piticul”;
El nebunul face lege
Concurând să dăm „falitul”.
Coana Joiţica-i blondă,
Adrian „parol d’onor”;
Ţara o vându ca sondă,
Bani făcu ca ouător!.
Felix nu-i din Călinescu;
Din obştesc „apropritar”
S-a semnat că-i tot un „escu”
Şi-a lut banii numerar!.
„Furtunoasa”-i un Vântos
Maniac, de travestiuri,
Brevetant de „baba-ros”
Are „fân” din F.Â.N.Â.I.-uri”.
Un rânjit ţipă „Oo, ţaaară!..
.. Ce popooor! Sunt Sfânta Vineri!”;
Zâmbet parşiv de fecioară,
Ucigaş în fapt de tineri!!!.
Goe este în Prigoană,
Iar Chiriţa are Noră.
Turmentat pare-a fi Geoană..
Se bârfesc, da-s toţi în horă!.
Eba are des „succesuri”,
„Almanahe” au ţigănuşi,
Patricel e „gros” din „ţepuri”..
Ne-au umplut pe toţi „căpuşi”.
Vor cu toţi la „crâşma” ţării
Mulţi „prezidenţi”, premieri.
Sar de limita răbdării;
Ţării-s şef alaltăieri!.
De la ’89 încoace
Lupte seculare dăm;
Ţara-i plină de băltoace..
Nu mai ştim, ce să furăm???!!!

Cincinat Pavelescu - Marelui Caragiale pe Când Era Berar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La această epigramă a colaborat însuși maestrul. / Iancu Luca Caragiale / Îți dă berea ... →

Costel Zăgan - Lumea, O Scrisoare Pierdută de Dumnezeu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ați rămas tot haimanale
Posteritatea degeaba a trecut
În fine Caragiale după Caragiale
are-un public surdomut.
Posteritatea cică a trecut
ca un tren grăbit prin gară
cu averse de strănut
pe-o batistă vai murdară.
Ca un tren grăbit prin gară
În fine Caragiale după Caragiale
ne întreabă într-o doară
ați ajuns toți, mă, haimanale.
Mai jucați în piesa mea
sau de fapt lumea e ea.
Costel Zăgan, Cezeisme (1 mai 2008)

Cincinat Pavelescu - În Goana Artei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Lui Caragiale.
Nebun, sălbatic, fără frâu,
Prin arătură și prin grâu,
Peste livezi, peste câmpii,
Sărind bariere și hotare
Și șanțuri largi și garduri vii,
Fugea un cal, fugea mai tare
Ca vântul prin pustii.
Sub el pământul tremura
Și orice piatră scăpăra
Scânteietor,
Dar el, în vraja unei ținte
Pe care nimeni n-o vedea,
Fugea, fugea-nainte,
Mai iute, tot mereu mai iute,
Părând că-n aprigul lui zbor
Îl poartă aripi nevăzute;
Dar în fantasticu-i transport,
Frângându-și gâtul, cade mort.
Atunci măgarul ce venea
Pe drum încet, împovărat,
Cu pasul rar și măsurat
A exclamat: Ce animal!
Și-a râs c-un râs spiritual
Ca râsul oricărui măgar adevărat.
Și râsul lui parcă zicea:
Eu bănuiam de la-nceput!
Ce s-a-ntâmplat i se cuvine;
De ce n-a mers și el ca mine
La pas… pe drumul cel bătut.

Gheorghe Tomozei - Apocalipticul Iarmaroc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe-o minaretă-a Sfintei Sofii
am dat patru bacovii.
Cu o singură bacovie
poți avea racla cu sfântul Zenovie.
. Cât ceri pe-aceste carafe?
. Două cârloave.
. Avem safire, sacâz, caragiale
și alte giuvaericale:
un pillat, cu mânerul sculptat
și un nichita cu trei capace.
Face trei cai arăbești?
. Face!
Cu un macedonski iei un pac de cinabru
și-un foarfece de tuns ionbarbu.
Avem manii și alecsandri.
. Vrei alifie întremătoare, vrei vin de blaga?
. Vreau!
. Bate l***!
Fete nebune
cântă la un antonpann cu trei strune
în varul dogoritoarei amiezi
basmul caprei cu trei arghezi.
Taraba cu pești
se arămește cu văcărești.
Și
se continuă și după moarte jocul
de-a iarmarocul!
. Avem tot ce vrei
și nu vrei
De la dosoftei
la tomozei!
Poeți, îndeobște fără angarale,
dar mai ales fără parale
iată-i deveniți, fără grai,
aur, cerb, mălai,
Iată-i pe tarabe
cu oase de iubire bolnave,
iată-i pe tron
la Bizanțion
Noaptea, ca niște
fiare, tabără pe odalisce
și sărutându-le sub fumul
de eminesc…

Ion Barbu - Protocol al unui Club Matei Caragiale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Președintelui de onoare Al. Rosetti.
“Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile”,
Orhidee! nu ești însăși arta marelui Matei:
Cu a selbelor cădere în corole și mantile
Sau cu Anzii albi, în funduri, ca o moarte de Protei?.
– Neajunsă, precum lancea unor iaduri vegetale,
Sub sărutul muștei Mima somptuos ca un manșon,
Locuiește, cetluită, somnurile-i seminale
În o rouă de poleiuri: Rașelica Nachmansohn.
– O! vegheat din Jilțul Naibei al Pământurilor Nalte,
De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort,
“Mult” poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte,
Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port.
– O! scuipat de înverzita tuse-a spumelor putride,
Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca-ntr-un ochean,
Împuind cămara nopții cu oracole stupide,
Gore freamătă-n jiletca de râios batracian.
– Cântec, lebădă străpunsă, sol a harfelor eline,
Strămutat pe mândre prapuri de năierii tăi vikingi
Până-adânc în moleșala quintelor manueline,
Alter ego, o! Pantazi, ce Atlanticele-nvingi,.
Liniștit rapsod al stelei ninsă-n umbra străvezie,
Răsunând ca din legendă, ca din pânzele dintâi,
Liric pur! Închipuirea te petrece în vecie,
Drept la racla ta de ape cu atolii căpătâi.
*.
“Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile”,
Cupă limpede! ești numai arta marelui Matei.
Inima rămâne-această moartă, între reci feștile
Fumegând pe Curtea-Veche, la pangar, într-un bordei.
Nu străina frumusețe, bunul plac și veresia,
Însă schimnica-mpăcată și făcliile ce ard!
Trupul scade sub velințe, sufletul e în Rusia,
La un orb mormânt de raze, prins în Cavalerul Guard.
– Ce închide orhideea, ce ne sunt acele Indii
Mările creole unde bântuia piratul Kidd?
Consimțind o plecăciune insulelor biacintii,
Cartea Crailor la fila cea mai turbure-o deschid:.
Acolo, ca de cutremur saltă slova mateină
Sub lucrarea Corcodușei, aspra floare de maidan.
În vis mut gabrovenimea cumpănește în ruină,
Zveltă, surla Judecății lasă-o umbră pe cadran.
*.
– Dreaptă pravilă, dar zumzet de vestiri răsăritene,
Ființa noastră se clădește cu scriptura ta, Matei!
Prim și ultim Caragiali, ca o holdă de antene
Te alegem viu din vântul despletitelor idei.
Iată, arsă-n aur roșu și-n a smalțului rigoare,
Slava netedă și rară, stricta glorie, o ții.
Neamurile iau aminte. Și pe Crai va să coboare
Greu, cordonul Sfintei Ana al măreței-Împărății.

Noaptea Tarziu - Diploma-I Doar o Hârtie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

[Cuza]
A, B, C, D, E
Eu și acum citesc pe litere
Și nu știu nicio poezie
La Română eu făceam avioane din hârtie
Admiram profa de mate, din spate
Și din liceu am doar 2 ani jumate
Nu-mi pare rău c-am pierdut timpu’
Să cer bani de-o cafea de la ai mei
E mult mai simplu
Ei mi-au zis că nu se poate
Vagabond cu facultate
Și ce nu-nțeleg eu, frate
Ce face Caragiale ăla-n carte?
[Refren – Oana Marinescu]
Școala pentru mine a fost foarte grea
Nici nu-mi amintesc pe unde era
Într-un an mergeam de 2, 3 ori
Nu-mi pare rău că a fost așa
La ce-mi trebuie mie gramatica?
„Erau fraieri ăia care o-nvăța!”
Diploma-i doar o hârtie
Diploma-i doar o hârtie
[Cuza]
Și făceam multe avioane de hârtie
Ieșeau mai mari din caietu’ de biologie
Și-aveam o mare fantezie
Să-l conving pe Eminescu să nu scrie poezie
Sunt român, nu știu cum e cu cratima
Ce îmi trebuie mie linii
Când vorbesc cu cineva?
Îmi bate inima atât de tare, cardio
Când dau băieții dedicații
Pe manea la radio!
Ei mi-au zis că nu se poate
Vagabond cu facultate
Și ce nu-nțeleg eu, frate
Ce face Caragiale ăla-n carte?
[Refren – Oana Marinescu]
Școala pentru mine a fost foarte grea
Nici nu-mi amintesc pe unde era
Într-un an mergeam de 2, 3 ori
Nu-mi pare rău că a fost așa
La ce-mi trebuie mie gramatica?
„Erau fraieri ăia care o-nvăța!”
Diploma-i doar o hârtie
Diploma-i doar o hârtie
Oh, o duc binișor
Nu știu să citesc, dar fac bani ușor
Speranța-i vie
Sunt șmecher, nu jucărie
E-o fabrică recent deschisă pe strada mea
Da’ nu m-angajez că îmi e bine așa
Diploma-i doar o hârtie
E doar o hârtie
Școala pentru mine a fost foarte grea
Nici nu-mi amintesc pe unde era
Într-un an mergeam de 2, 3 ori
Nu-mi pare rău că a fost așa
La ce-mi trebuie mie gramatica?
„Erau fraieri ăia care o-nvăța!”
Diploma-i doar o hârtie
Diploma-i doar o hârtie

Adrian Păunescu - Moștenirea Lui Caragiale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sfidăm democrații originale,
Ne punem pofta de putere-n cui,
Tăticul nostru este Caragiale,
Noi suntem personaje de-ale lui.
Ne-am degradat în vremi totalitare,
Dar cel mai mult ne degradăm acum,
Gramatica e buba ce ne doare,
Mințim prezent și ispășim postum.
Scrisoarea noastră-i permanent pierdută
Și Agamiță e mereu distrat
Și Zoe, din redută în redută,
În vremea noastră a ajuns bărbat.
Un Cațavencu pleacă, altul vine,
El este parcă singurul etern,
Implementează oamenii de bine,
El, și când nu e, este în guvern.
Sunt toți aici, au rolurile gata,
Televizoru-i face și mai hâzi,
Din monumente îi privește tata,
De-ți vine și să plângi, dar și să râzi.
Poliția își vede de-ale sale,
Ce steaguri au mai fost și câte sunt,
Ca noi să proclamăm pe Caragiale,
Simfonic, cacofonic, nume sfânt.
De la-nceputul lumii, fără grabă,
Aceeași coajă și același miez,
Doar cetățeanul turmentat întreabă:
„Dar eu cu cine, domnii mei, votez?”.
Adânci preocupări electorale,
Amanți, vardiști și prezidenți și hoți,
Lucrează, zi și noapte, Caragiale
O tragicomedie pentru toți.

Al O Teodoreanu - Catren Omagial Către Caragiale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cu greu îmi vine să aștern, / Un adevăr ce nu-l suport, / Ca tocmai ... →