Ion Minulescu – Simpaticei Necunoscute
E poate cea dintâi scrisoare a ei,Un scris mărunt, nervos și chinuit,Un peisaj de toamnă-ntrezărit.De la un geam, păienjenii de ploaie:b, d, f, h, k, l și t se-ndoaieCa niște plopi stingheriȘi-ntregul scris,Rând după rând,Îți pare-un șir de trepte de granitPe care nu le urci decât în visȘi le cobori plângând.Ce poate fiMai plină de … Citește mai mult