Daniel Vişan-Dimitriu - Cântecul Visurilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Eu nu credeam că visurile cântă
Atunci când văd că intri-n lumea lor,
Nu-n mers ușor, ci-n pas șovăitor,
Sub gândurile care te frământă.
Și nu știam că te ridică-n zbor
La dans cu îngeri care-ți înfierbântă
Privirile ce-n aripi se-nveșmântă
Și gânduri ce-ncolțesc în flori de dor.
Mi se păreau, adesea, nefirești,
Doar plăsmuiri din timpul în zadar
Pe care-l pierzi când stelele apar
Deasupra lumii-n care singur ești.
Dar știu acum: e-o lume de tumult,
O simfonie-n care vreau să fiu,
Decât în lumea mea, cu mult mai viu,
Să fiu așa cum îmi doream demult.
Și cred acum, și nu mă mai frământ,
Nici pasul nu-mi mai e șovăitor
Atunci când mă înalț, plutind ușor,
Prin lumea-n care sunt un vis și cânt.
Daniel Vișan-Dimitriu
(13 ian. 2020, Vol. “Cântecul visurilor”)

Daniel Vişan-Dimitriu - Îngerul Nopții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Se simte o briză la marginea mării
Când Soarele-apune și-ndeamnă spre mal
Mănunchiuri de raze, purtate pe val
În vuiet ce-i cânt de iubire-nserării.
Îmi pare, nisipul, că arde și-așteaptă
Să vină, din ceruri și Lună, sărut,
Din stele – răcoarea și-n vârfuri, tăcut,
Un vis ce-a mai fost, alintându-l în șoaptă:
„Te-ai rupt din eter, devenind o-ntâmplare,
Un înger al nopții, plecat și căzut
În lumea prin care, pustiu, abătut,
Un țărm își plângea depărtarea de mare.”
Ai vrut să-i unești cu fărâme din tine,
Iar lacrimi de mare, purtate pe val,
Să-i fie săruturi cu iz de coral
Și-atingeri cu rostul durerea-i s-aline.
Tresare nisipul, iar visul dispare
Lăsându-i, ca urme-ale șoaptelor-vis,
Mici semne ce par că, în el, au înscris
Povestea iubirii c-un țărm și o mare.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Din vol.”Cântecul visurilor”)

cantecul visurilor – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Cântecul Visurilor

Daniel Vişan-Dimitriu - Îngerul Nopții