cântecul nimănui

Deo ignoto!.Revolta-i stearpă, visul e schilod!.De vorbă vreau să stau acum cu tine,Tu, care-ai plămădit pe om din glod!.Mi-am aruncat nădejdile în mine,Credinţa să mi-o prind ca-ntr-un năvod;Dar n-am găsit decât străvechi suspine.Am râs atunci de visul meu nerod,Şi-nspăimântat m-am ridicat din mine.Tu, care-ai plămădit pe om din humă,Spre tine-acum nădejdea mea se-ndrumă.Adânc şi mult … Citește mai mult