Friedrich Holderlin – Cântecul Destinului
În lumină înaltă umblațiPe un dulce tărâm, fericite voi, Genii!Strălucite, zeiești adieriUșor vă ating,Ca degetele femeii la harpăSfintele strune.Fără ursită, precum adormitulCopil, respiră Cereștii;Cast ocrotitÎntr-un mugur de rândÎnflorește de-a purureaSpiritul lor,Iar ochii, preafericiții,Privesc în tăcutăPe veci claritate.Ci nouă nu ni-e lăsatăÎn niciun loc alinarea,Se petrec și se surpăChinuiți muritorii,Orbește zvârlițiDintr-un ceas în altul,Ca apa din … Citește mai mult