cantec toamna – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Cântec Pe Struna Frunzei Ruginite

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Într-o zi când Toamna se-alinta-n oglindă,
Mi-am trimis privirea chipul să i-l prindă
În strânsori de raze-nchipuind o plasă
Trasă-adânc în suflet, să îi fie casă
Și să-ncerce-acolo focul să aprindă
Cât să-mi pară viața, iar, misterioasă.
Gândurile-mi, toate, au înconjurat-o
Murmurând întruna: “Vrei mireasă, iat-o! ”
Nu-mi păsa de verde, nici de primăvară,
Nu voiam nici vara să mă-ncingă, iară;
Eu, cu Toamna-n suflet, viața am luat-o
Ca pe-o alta nouă, auxiliară.
Și-mi cântam pe struna frunzei ruginite,
Îmi scriam iubirea-n foi îngălbenite,
Norilor de ploaie le făceam în ciudă
Și-i goneam cu vântul, doar să nu audă
Vaierul din roze care mor. Și, uite:
Cine-a zis că viața e, în toamnă, crudă?.
Daniel Vișan-Dimitriu
(27 oct. 2021, Vol. “Aripi de azur”)

Cantece pentru copii - A, A, A, Acum E Toamna, Da!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A, a, a acum e toamnă da.
Iarba-n câmp se vestejește,
Frunza-n codru-ngălbenește,
A, a, a acum e toamnă da.
E, e, e plăcută vreme e.
Mere, prune, nuci și pere
Noi avem după plăcere.
E, e, e plăcută vreme e.
I, i, i veniți copii la vii.
Strugurele must se face
Și nouă mustul ne place,
I, i, i veniți copii la vii.
O, o, o se duc cocorii stol.
Se duc cuci și rândunele
Și ne pare rău de ele,
O, o, o se duc cocorii stol.

Paul Verlaine - Cântec de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Prelungi fiori
Curg din viori
Autumnale,
Melancolii,
Monotonii
Și jale.
Cu chipul tras,
Fără de glas,
Când ora sună,
Îmi vin în minte
Vremi dinainte
Să mă răpună.
Și mă tot duc,
Pe vânt apuc
Iar el mă poartă
Din loc în loc,
Cum poartă-n joc
O frunză moartă.

Nichifor Crainic - Cântec de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Voi, plopilor galbeni, aprinse făclii
Ce ardeți în zarea deșartei câmpii,
Înalte și fumegătoare feştile
De veghe la moartea frumoaselor zile!
Dar moartea cu aripi de ceață v-atinge
Când vântul vă bate şi ploaia vă stinge,
Iar frunza târzie, din rară mai rară,
Stropeşte pământul cu picuri de ceară ;
Stropeşte pământul încet, până când
Tulpinele goale-or rămâne-ncurând,
Pe zarea deşartă a moartelor zile
Stând negre ca nişte scrumite feştile.