cantare – Versuri.pro

Kabir - Flautul Infinitului Cântă Neîncetat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Flautul infinitului cântă neîncetat,
iar sunetul lui e iubire:
Când iubirea renunță la toate limitele,
atinge adevărul.
Ce departe se răspândește parfumul! Nu are
capăt și nimic nu-i stă împotrivă.
Forma acestei cântări strălucește ca un
milion de sori: incomparabil sună țitera, țitera
pe care răsună notele adevărului.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Extaz Angelic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sunt tremur în valvule-n cord de semnale,
Citite din cânt îngeresc în corale
Şi nu mor de-extazul mistic de cântec
Ce-mi zguduie corpul, din creier în pântec.
Îs o strună ciupită din pielea-mi-n extaz,
Ce-i strânsă-n vibrato lipsit de răgaz..
Trăiesc doar din susurul fin de vocale
Ce-mi curg prin aortă în fineţi-capilare.
Am pieptul o boxă suavă de sunet
Sosit din înaltul, Big-Bang-ul de tunet,
Ce scade treptat, ca un fulg în relaş
Prăvălit diafan într-un alto-n făgaş..
E cumulul-glas tot ce-s păsări lumeşti,
Unite-ntre timbruri de vis, femeieşti,
Revărsând mii-fiori peste aule pline..
Răsturnând neajunsuri în clipe divine.
Planeta-i un sunet şi Domnul o strană,
Ce-ascultă-n extaz triluri lungi de soprană;
Splendidă zeiţă creatoare de patimi..
Punând Dumnezeu în emoţii de lacrimi.
Pierdut sunt cu totul în vrerea plăcerii,
Zburând în zăgan piscuri calde-ale verii
Cu sufletu-n scaun, cuprins de magie
Şi trupul un vid eroin d-elegie.
Cum oare natura crează extremul
Unind eleganţa, frumosul, blestemul,
De-a fi într-un trup suflet pur de capelă,
Cu Domn ce se roagă la glas de Angelă?..
Doar aşa mai am gustul speranţei trăite
Că nu-i totul fad, euri sunt zămislite
Din lutul de sori, să creeze sublimul;
O româncă de-Adjud mi-ntregeşte destinul!.
Sopranei Angela Gheorghiu.
29. 12. 2010

Speranta - Orice Pas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Orice pas Isus mi-l conduce,
Slava Lui, Slava Lui!
Mană sfântă El îmi aduce,
Slava Domnului!.

Aleluia-i cântarea mea,
Lui Isus mereu voi cânta,
Cu pace-mi umple El inima,
Slava Domnului!

Toate Lui îi sunt date aici,
Slava Lui, Slava Lui!
Harul Său îl dă la mari și mici,
Slava Domnului!.

Aleluia-i cântarea mea,
Lui Isus mereu voi cânta,
Cu pace-mi umple El inima,
Slava Domnului!

Niciodată nu mă lasă El,
Slava Lui, Slava Lui!
De-aș avea ispite-n orice fel,
Slava Domnului!.

Aleluia-i cântarea mea,
Lui Isus mereu voi cânta,
Cu pace-mi umple El inima,
Slava Domnului!

Domnul îmi conduce căile,
Slava Lui, Slava Lui!
Ca un cerb trec munții, văile,
Slava Domnului!.

Aleluia-i cântarea mea,
Lui Isus mereu voi cânta,
Cu pace-mi umple El inima,
Slava Domnului!

Matilda Cugler-Poni - Ai Auzit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ai auzit vreodată a lebedei cântare,
Acel cântec de jale, ce-l cântă pân’ ce moare,
Roșind recile unde cu pieptul său rănit?
O, spune-mi, acel cântec vreodată-ai auzit?

Și-apoi ai fost spre seară singur într-o grădină,
Când vântul trist al toamnei încet, încet suspină,
Când soarele apune, când arborii șoptesc
Și vânturile toate tainic se înroșesc?

Și ce-ai simțit atuncea? În piept nu s-a trezit
Un dor fără de nume, adânc, nemărginit?
N-ai fi dat ani din viață pentru aripi ușoare,
Să zbori, să zbori departe și fără încetare?

O, cine-l poartă-n suflet acel dor fără nume,
Nu are fericire, nu are pace-n lume!
Cât e de larg pământul, tot umblă rătăcind,
Nu știe ce dorește și moare.. tot dorind!

Magda Isanos - Cântarea Păstoriței

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dac-aş fi fost un lan m-ai fi cosit
De dimineaţă până-n asfinţit,
Şi-n mers domol de care m-ai fi dus
Să mă presari în ieslea lui Isus.
Sau măr dac-aş fi fost mă culegeai
Să muşti din mine ca demult în rai,
Şi cât de fericit aş fi-nflorit
Deasupra casei unde-ai adormit!
Mă tot gândesc ce-aş fi putut să fiu
Ca paşii cei mai tainici să ţi-i ştiu,
Şi-n ceasurile vieţii mele, toate,
Tu să m-atingi cu mâinile bogate.
Dar orişicum de-un lucru-s bucuroasă:
Voi fi pământ şi ţie-ţi voi fi casă,
Şi cea din urmă dezmierdată gazdă
Când vei veni pe braţul meu de brazdă.

Mihai Eminescu - La Heliade

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune,
Ghirlanda n-aș alege-o de flori plăpânde, june,
Ci falnica cunună a bardului bătrân;
Eu n-aș alege lira vibrândă de iubire,
Ci ceea care falnic îmi cântă de mărire,
Cu focul albei Veste aprinde al meu sân.
Ghirlanda ce se-nsoară cu silfele ușoare,
Pe fruntea inspirată, pe fruntea-nspirătoare,
De bucle-ncungiurată, blondine, undoind,
Plăcută-i a ghirlanda — sublimă însă este
Cununa cea de laur, ce sfântă se-mpletește
Pe fruntea cea umbrită de bucle de argint.
Ca visul e cântarea ce-o-ntoană Eol dulce,
Când silfele vin jalnic prin lilii să se culce,
Să doarmă somn de îngeri pe sânul alb de flori,
Sublim însă e cântul când țipă și ia-n goană
Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă,
Și spumegă ca furii și urlă-ngrozitor.
Astfel îți e cântarea, bătrâne Heliade,
Cum curge profeția unei Ieremiade,
Cum se răzbun-un vifor zburând din nor în nor.
Ruga-m-aș la Erato să cânt ca Tine, barde,
De nu în viața-mi toată, dar cântecu-mi de moarte
Să fie ca „Blestemu“-Ți… să-l cânt, apoi să mor.

Mihai Eminescu - La o Artistă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ca a nopții poezie,
Cu-ntunericul talar,
Când se-mbină, se-mlădie
C-un glas tainic, lin, amar,
Tu cântare întrupată
De-al aplauzelor flor,
Apărând divinizată,
Răpiși sufletu-mi în dor.
Ca zefirii ce adie
cânturi dulci ca un fior,
Când prin flori de iasomie
Își sting sufletele lor,
Astfel notele murinde,
Blânde, palide, încet,
Zbor sub mâna-ți tremurândă,
Ca dulci gânduri de poet.
Sau ca lira sfărâmată
Ce răsgeme-ngrozitor
Când o mână înghețată
Rumpe coardele-n fior,
Astfel mâna-ți tremurândă
Bate-un cântec mort și viu.
Ca furtuna descrescândă
Care muge a pustiu.
Ești tu nota rătăcită
Din cântarea sferelor,
Ce eternă, nefinită
Îngerii o cântă-n cor?
Ești ființa-armonioasă
Ce-o gândi un serafin,
Când pe lira-i tânguioasă
Mâna cântecul divin?.
Ah, ca visul ce se-mbină
Palid, lin, încetișor,
Cu o rază de lumină
Ce-arde geana ochilor;
Tu cântare întrupată!
De-al aplauzelor flor
Dispărând divinizată,
Răpiși sufletu-mi în dor.

Tiberiu Ceia - Cine-Mi Stinge Supărarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cine-mi stinge supărarea
Numai mândra cu cântarea
Numai mândra cu cântarea
Cine-mi stinge supărarea
Numai mândra cu cântarea
Numai mândra cu cântarea
Când îmi iese mie-n cale
Și-mi aduce de mâncare
Și-mi aduce de mâncare.
Focul din inima mea
Nu-l stinge nici Dunărea
Nu-l stinge nici Dunărea
Focul din inima mea
Nu-l stinge nici Dunărea
Nu-l stinge nici Dunărea
Numai mândra într-o seară
Și doinile dintr-o vară
Și doinile dintr-o vară.
Ochii mândrei fac minune
Seamănă cu două mure
Care-s mai coapte-n pădure
Ochii mândrei fac minune
Seamănă cu două mure
Care-s mai coapte-n pădure
Care-s coapte la răcoare
N-ajunsă de pic de soare
N-ajunsă de pic de soare
Care-s coapte la pământ
N-ajunsă de nici un vânt
N-ajunsă de nici un vânt

Rabindranath Tagore - Gitanjali 2

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când îmi poruncești să cânt eu
Inima-mi de bucurie
Strigă în cuvinte frânte
Neputând să se abție.
Când m-ating blândele haruri
Armonia simt în viață
Toate fricile de-amaruri
Pleacă-n lacrimi de pe față.
Îmi întinde duhul aripi
Dalbe dintr-un fum de rituri
Ca un pescăruș în mare
Între două nesfârșituri.
Știu – cântarea mea îți place
De-asta și mi-ai scris pământul:
Pot să vin în a Ta pace
Înmânându-ți numai cântul.
Am atins cu-aripa mică
A cântării mele Pasul
Tău și mi se face frică
Că am îndrăznit cu glasul.
Beat de fericirea rimei
Melodiilor încete
Uit că sunt doară un nimeni
Și-ndrăznii să-Ți spun prieten.

Giuseppe Ungaretti - Proverbe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Unu.
Roma, în pat, ațipind,
În noaptea de 27 spre 28 iunie 1966.
Se începe prin cântec
Și i se cântă sfârșitului.

Doi.
Născut pentru cântec
Cel ce din dragoste moare.
Născut pentru iubire
Cel ce de cântec moare.

Trei.
Cine s-a născut să cânte
Și murind va cânta.

Patru.
Cine-i născut pentru iubire
De iubire va muri.

Cinci.
La naștere nimic nu știi,
Trăind înveți puțin,
Dar spre moarte îți va părea poate
Că unica doctrină
Ar fi șlefuită
În patul iubirii.

Șase.
Am putea continua.