Irina Loghin – Ionel, Când Treci pe Vale
Ionel, când treci pe valeDin cărare rupe-o floare,O floare de rozmarinCă de dor mi-e pieptul plin.O floare de liliacCă mi-ai fost pe lume drag,Dar s-o rupi cu rădăcinăS-o sădești într-o grădină.Cară-i apă c-o găleatăȘi s-o uzi cu mâna dreaptă,Floarea de s-o ofiliDragostea ni s-o sfârși,Iar de-o fi să înfloreascăDragostea să ne unească. Măi, Ionele, măi!