Anghel Dumbrăveanu – O Cană de Apă
Atât de des mi-am spus că e târziu,Că anii îmi răpiră mirarea vorbirii,Că vine mereu cineva, noapte de noapte,Luându-mi femeiaŞi ducând-o-n uitare. A trebuitSă caut mereu. Mai mult singur am fostPe malul unei ape, cioplind chipul iubitÎn lemnul unui cuvânt.Şi nu mai pot să strig. Arătare,Aş vrea să spun, om sau pasăreDacă eşti, vino pe … Citește mai mult