campiei

Ca ciocârliei ce-n văzduhuriSpre soare ciripind se pierde,Tot astfel sufletul îmi creșteCând te revăd, câmpie verde!Îi sfânta ta singurătateDe câte ori n-am rătăcit,Ți-am adormit în iarba-ți naltă,Sub cerul tău nemărginit!