Daniel Vişan-Dimitriu – Cântec în Amurg
Prin câmpul de orz, șerpuia o cărarePe care treceam după-amiaza târziu,Când totul ardea și părea un pustiuDin care fugeau, spre păduri, căprioare.Decor nemișcat, suferind în tăcere,C-o boltă albastră privindu-l de susCu milă, senină, știind că-n apusUn vânt va veni, un balsam să-i ofere.Iar norii de ploaie-și vor cerne sfârșitulPe-ntinderea serii din câmpul uscat,În stropi ce-or … Citește mai mult