A apărut atunci o mare-armată,
Din Istmul aurit locuitorii
Vrând să-i gonească-n marginile zării
Pe cei puternici, mai presus de soartă.

Dar Leul, cu un pâlc de oameni doar,
Pe cât de rea, pe-atîta de stupidă
Mulțime-o pedepsi, frângându-i vlaga.

De-aceea, Nimfe, să-l cântați; e clar,
Mai mult decât în Grecia Leonida
A făptuit Leonis în Malacca.

Dorește viața s-o fi prelungit
De lume despărțindu-se cu jale;
Cu dor ea celebrează de plecare
Al aventurii sale trist sfârșit.

La fel, Doamnă, și eu, când am văzut
Tristul sfârșit ce-mi rezerva iubirea,
Fiind deja în pragul lui adio.

C-un ton și mai suav, și mai plăcut
Am celebrat, cântând nefericirea,
”La vuestra falsa fé y el amor mio” 1.

1. Acest ultim vers a fost scris de Camões în spaniolă.
L-am păstrat pentru a respecta structura sonetului și gândirea
poetului. de română: ” Falsa-ți credință și iubirea mea”