calici – Versuri.pro

George Gordon Byron - Beppo - Strofa - LIX

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Zicând: „o adunare-mpestrițată”
Înseamnă că-n afară de amici.
De tine și de-o sută încă, toată
E o îngrămădeală de calici,
E drojdia care deprinde-ndată
Apucăturile acelor nici
Trei sute filfizoni, numiți: „de lume”;
Nu știu, deși-i cunosc, de ce anume.

Serghei Esenin - Calicii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Drumăreau cucernicii calici pe sate,
Pe la poți beau cvas primit pomană.
La biserici, sub bătrânele lăcate,
Se-nchinau la Domnul din icoane.
O tăiau apoi de-a dreptul pe stuhaturi,
Glăsuind cântări și aghioase.
Ajungeau din urmă gloabe cu tărhaturi,
Îngânați de gâște gălăgioase.
Șontorogi treceau pe lângă ciurzi de vite,
Molfăind vorbirea lor gângavă:
”Cu verigi de fier pe umeri potrivite,
Unui Dumnezeu i-aducem slavă. ”.
Scociorându-și străițele, scoteau în pripă
Coji să dea la vaci, păstrate-anume.
Și-auzeau pe ciurdărei cum țipă:
”Vin comedianții! Haide, lume! ”

Ion Pena - Sindrofie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Feți frumoși, harpii, călăii,
broscoii, țânțarii, dulăii
veniră la mine-n pridvor
din toate ghiocile lor.
Domnilor, iubiți vizitatori!
iată scaune, merinde, viori,
parabole, sârme, cotnar în bărdace.
Luați de unde vă place.
În seara aceasta bătrână
suntem o apă, o targă, o mână,
mari evadați din povești
fără căciuli și fără calești.
Și eu sunt frate cu voi.
Mi-e fruntea stelară, piciorul gunoi
atâtea cuvinte încurc
și tot către moarte mă urc.
Ci poate vreodată
O glorie pală, ușor deșelată
ne-o râde, ne-o plânge pe crestele mici
pe unde fugirăm așa de calici.