caleidoscop – Versuri.pro

Dilimanjaro - Caleidoscop

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Și dacă sufletul e tot ce ne-a rămas,
o să mă-ntorc înapoi în mine ca să-mi dau alt glas.
Și dacă Dumnezeu e-n cer, de ce nu privește și jos?
Sau poate s-a pierdut în valurile din cosmos.
Da’ Universul nostru-i incomensurabil,
totuși ne comportăm parcă suntem inegalabili.
Undeva în Iran tânăra Fatima s-a îndrăgostit,
părinții-au alte planuri, se gândesc la logodit.
Da’ după ce-a admis cine-i sufletul ei pereche,
au dus-o-n piață s-arunce lumea în ea cu pietre.
Plângând, a promis că nu va mai iubi niciodată,
inima ține cont doar dacă cealaltă-i curată.
În același timp, undeva-n Vladivostok,
Maxim ascunde-o poză cu Vladimir în cojoc.
Merg pe stradă fără să se simtă-n largul lui,
câțiva băieți l-au ghinit chiar în fața blocului.
Abuzează de-un păr și de cuvântul „poponar”,
ca Dumnezeu-i condamnă și-i păcat primordial.
De-atunci lumea-l privește-n scârbă și dezgust,
iubirea n-o să aibă nicicând orizont îngust.
Noaptea se imagina, timid, pe-o mână c-un inel,
Maxim a îmbătrânit singur și a murit la fel.
Azi în Guadalajara-i sărbătoare, orașu-n stradă,
mare degringoladă, femei, tequila, zăpadă.
Da’ un turist francez îi face ochi dulci Mariei,
dansează lent, lasciv, se prefac orbi în fața etniei.
Da’ fratele Mariei e într-un grup de extremiști,
ce nu vor ca femeile s-ajungă de servici.
Pablo scoate macheta, taie subit jugulara,
Maria plânge, nu mai vrea să trăiască la ea în țară.
Brândușa a împlinit 19 primaveri,
toți prietenii o felicită, se-anunță-un an lejer.
La ea în grupă s-a mutat un tânăr din Mumbai,
vrea să-și ia doctoratul, salvează vieți pe vatrai.
De 4 luni, Brândușa iese-mpreună cu Singh,
vrea să-l prezinte alor ei, scântei încep, se-aprind.
Da’ părinții Brândușei vor un creștin adevărat,
nu vor un ginere ce se roagă la elefant.
Au spus că un creștin adevărat se roagă-n genunchi, nu în lotus,
duminica la liturghie, nu-n patul lu’ Procust.
Brândușa-l reneagă pe Dumnezeu, s-a săturat,
părinții o dau afară, dar dr. Singh a plecat..
Idolii tăi te-au învățat că-i normal să urăști,
„n-arați și nu gândești ca mine, nu știu cine ești”.
Cad bombe-n Palestina, plâng ziduri în Israel,
copii de 9 ani împușcă undeva-n Niger.
Oamenii n-au apă în Namibia, alții-s refugiați,
călugări din Tibet, acum în China expulzați.
Tu nu vezi oameni speriați, tu vezi doar teroriști,
„jihad” sinonim cu „cruciada”, suntem realiști.
Dar tu ești egoist și n-ai să înțelegi niciodată,
cum plânge-o mamă pentru pruncul înecat în apă.
Diferențele dintre noi ne fac mai speciali,
tradiția nu tre’ să fie-un pod imaginar.
Iubește pe cine vrei tu, n-o fa superficial,
Dumnezeu s-a transformat într-un complex comercial.
Poate nu vorbesc limba ta, dar te-nțeleg perfect,
ochii nu mint, poți să pășești pe-un mapamond întreg.
E plin de praf și jeg, te înțeleg, dar va fi bine,
atâta timp cât suntem 1 și nu o mulțime.
Poți să spui „as-Salaam alaikum”, „Shalom”, „Namaste”,
atât timp cât o faci natural și din dragoste..

Cinema Bizarre - The Way We Are (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ne-au spus
Există o singură modalitate de a merge
Dar trăim vieți diferite
Vise în desfășurare
Ca un caleidoscop
Care reflectă sutele în cer.
Nu te ascunde
Nu te preface
Pentru că această viață este uimitoare
Vrei să fie
Ai nevoie de ea
Păzește-te, este atât de contagioasă.
Apel ciudat
Acesta este modul în care suntem
De dincolo de visele tale
Rup lanțuri
Deschide-ți mintea pentru mai multe
A se vedea pentru a fi
Modul în care sunt
Modul în care sunt.
Noi suntem atât de mari
Vom dansa pe marginea cerului
În cazul în care nu voi îndrăzni să merg
Flash-uri de lumină
Spune-ne în timp, este dreptul tău
Să explodeze mintea ta mai mult.
Nu te ascunde
Nu te preface
Pentru că această viață este uimitoare
Vrei să fie
Ai nevoie de ea
Păzește-te, este atât de contagioasă.
Apel ciudat
Acesta este modul în care suntem
De dincolo de visele tale
Rup lanțuri
Deschide-ți mintea pentru mai multe
A se vedea pentru a fi
Modul în care sunt
Modul în care sunt.
Nu te ascunde
Nu te preface
Pentru că această viață este uimitoare.
Apel ciudat
Acesta este modul în care suntem
De dincolo de visele tale
Rup lanțuri
Deschide-ți mintea pentru mai multe
A se vedea pentru a fi
Modul în care sunt
Modul în care sunt

George Topârceanu - A. Mirea: Caleidoscop IV. Răspunsul Cometei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interviul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ţi dau răspunsul meu în pripă.
V-am salutat odată sfera,
Acum vreo zece mii de ani,
Când astronomii de pe Terra
Erau de-abia orangutani.
(Flammarion era gorilă
Şi bietul Newton, diplodoc.
Camil era de-abia camilă
Iar Duică.. nu era de loc!
El de-abia azi, când scrie proză,
Se află în metamorfoză
Şi se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.).
*.
De-atunci, prin negrele stihii,
În noaptea largă şi profundă,
Am rătăcit cu zeci de mii
De metri pe secundă,
Şi diafană m-am ivit,
Din perioadă-n perioadă,
Ca fulger blond încremenit
Să-mi desfăşor spectrala coadă
Pe cerul nopţii la zenit..
Planetele cu sateliţii,
Purtându-şi mândre paraziţii,
Mi-au dat portretul în gazete
Şi m-au fixat mii de lunete..
Dar, gata să-mi găsesc mormântul
În vreun sistem de constelaţii,
Am revenit zburând prin spaţii,
Căci nu dispreţuiam Pământul.
(De-aţi fi în cer ca mine voi
V-aţi minuna întotdeauna
Cum globul ăsta de noroi
Se vede luminos ca Luna..)
Şi-aveam de gând, ca un simbol
De milenară simpatie –
Cu cel din urmă-al meu ocol
Să ne unim pe veşnicie
Într-un fantastic carambol.
Şi măritându-i neagra humă
Cu luminosul meu adaos,
Într-un aprins vârtej de spumă
Să ne rostogolim în haos.
*.
Dar când văzui ce.. porcărie
(Să-mi ierţi cuvântul) aţi făcut,
Cât sânge-a curs din neghiobie
Pe bietul vostru glob de lut, –
Cu spaimă, la perihelie
Din zborul meu m-am abătut
Şi nimbul clar şi trena lungă
Ca o eşarfă de lumină,
Mi le-am ferit să nu le-ajungă
Vreun strop întunecos de tină.
*.
De-atunci, iubitul meu, îmi vine
De supărare şi ruşine
Să fug.. cu coada-ntre picioare
Prin spaţii interplanetare
Şi să mă mistui în neant.
Mă duc.. Adio! Salutare!
Să-mi scrii: Uranus, poste-restante.

George Topârceanu - A. Mirea: Caleidoscop V. Sonete 3. Un Romantic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De două ceasuri tremurând în stradă,
Cu ochii plini de mută resemnare,
Îşi face planuri extraordinare
Şi-n mintea lui rosteşte o tiradă.
– „Poftim la geam, sublimă arătare!
De-ai auzi tăcuta serenadă,
Te-ai apleca uşor pe balustradă
Ca să trimiţi în vânt o sărutare.”.
El spera încă.. Poate, cine ştie,
De la distanţă, prin telepatie,
Va-nfiripa cu ea un dialog.
Dar inima-i se strânge ca-ntr-un cleşte,
Pe când vardistul trece şi şopteşte
C-un zâmbet straniu: „Circulaţi, vă rog!..”

Leo Butnaru - Pe Malurile Rubiconului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

I. Zarurile și Cezar. Posibil, invers
Zarurile au fost aruncate.
Aruncări repetate
de fiecare dată corectate ca poziție
ca sumă de puncte
cum ar veni – ca perspicacitate.
Poziții de zaruri după aruncări
poziții de zaruri după corectări.
…Până le veni ideea ca
pur și simplu să introducă zarurile în locul
bucățelelor de sticlă colorate în caleidoscop. Rotești
privești
te uimești
ce artistic se pot poziționa zarurile
în perfectă vanitate
e drept atractivă – nu-ți poți desprinde ochiul
de la ocularul caleido-
scopului
în presupunerea scopului
care iese atât de ornat
atât de ciudat
ca un destin destrămat
din nou adunat.
…Apoi
la un moment dat apare un neînvins
aproape împărat
destul de temerar
de autoritar
întinzând mâna să i se cedeze caleidoscopul:
„Poftim
magnifice Cezar
privește
citește
sau doar ghicește
ce vei avea de spus:.
Și tu, Brutus?!”….

II. Un dac la Rubicon.
În ce mă privește
post-factum
aș avea ceva de mărturisit – și eu
am coborât din Galia Cisalpina
panta spre Rubicon
dar numai să-mi adap calul;
umai atât
chiar dacă
în mersul calului
în buzunar
mi se bătea
zornăitor
zar de zar
pe care eu mi-am zis să nu le arunc
pentru că nu mai avea rost să trec Rubiconul
odată ce Iulius Cezar deja cucerise Italia
războiul civil devenind război militar
încheindu-se destul de arbitrar
încât eu
concomitent
străin și autohton
aveam toate motivele să fiu cu sufletul împăcat
cu calul adăpat
ținându-l pașnic de frâu
la Rubicon.

Nwanda - Fără Regrete

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Adun amintiri ca pe comori,
Le încui într-un sertar
Arunc cheia și apoi mă car, dispar
În calendar schimb numeral cu întâmplări
Cu experiențe, stări, căutări, noi încercări
În cap am atâtea idei încât nu mai încap
Să nu crezi ce vezi am pokerface, disimulez de fapt
Funcționez după ritmuri ce nu apar în contract
Emoțiile le țin ascunse ca pe secrete de stat
Am stat la povești, încă mai stau
Constat că de obicei se întâmplă când beau
Ți-o dau pe ocolite să te supăr nu vreau
Mai bine să te mint decât să îți zic pe șleau
Am devenit agresiv de amabil, dubios de calm
Dar în nopți de cadran clocotesc ca un vulcan
Cu o voce caldă rostesc cuvinte reci
Vrei să pleci te înțeleg,
Vrei să rămâi tre’ să mă înțelegi
Că nu sunt tot ce am vrut să fiu
Am pierdut mult timp, m-am trezit târziu
Fac lucruri în care mai mult pierd decât să câștig
Și cu toate astea nu regret nimic, știi ce zic?
Sunt strict cu propriile convingeri
Totul mă atinge dar nimic nu mă-nvinge
Chiar și când lumina se stinge
Rămân fidel unui subiect
(Caleidoscop) album unde totul sau nimic nu doar un proiect
Mă duc după succes m-am plictisit să-l aștept
Dar sunt pregătit și pentru eșec
Și-un lucru e cert, că dacă plec
Plec fericit și un pic mai deștept
Și fără nici un regret