calauzire – Versuri.pro

Doremicii feat Andriuta Gurduza - Steaua Crăciunului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Steaua Crăciunului
1.) Dacă singur prin zăpadă
Ai să fii
Dacă vin în minte
Lupii cenușii
Ochii să-i ridici spre cer
Și vei vedea
Că drept călăuză
Ai o mică stea

Refren:
Și în seara de ajun
Ea strălucește acum
Pentru cei ce au sperat
În seara de ajun
Să fie totul minunat
În noaptea de Crăciun
Să simți în suflet
Cum n-ai simțit vreodată
În noaptea de Crăciun
Să se întâmple tot ce ai visat

2.) Dacă cerul te-a mușcat
Cu dinții lui
Dacă fulgii de zăpadă
Cad mai moi
Ochii să-i ridici spre cer
Și vei vedea
Că drept călăuză
Ai o mică stea

3.) Dacă sufletul-i pustiu
Și-ncristat
Dacă răul aura
Ți-a împestrițat
Ochii să-i ridici spre cer
Și vei vedea
Că drept călăuză
Ai o mică stea

Simion Felix Martian - Cuvântul Tău

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea. (Ps. 119:105).
Din bezna necunoașterii de Tine
(Un întuneric greu, perfid, vâscos),
În îndurarea-Ți ce de-a pururi ține,
Cu dreapta Ta întinsă peste mine
La luminișul zorilor m-ai scos.
Atunci Cuvântul Tău mi-a dat lumină,
O sfântă strălucire din vecii
Cu irizarea ei diamantină,
Iar solzii de pe ochi căzând în tină
Eu am cuprins cărarea cu ochi vii.
Pe-ntortocheate căi, lumea confuză
Străbate-un labirint înșelător,
Însă Cuvântul Tău mi-e călăuză,
Lumină vie, nicidecum difuză,
Și candelă pentru al meu picior.
Cuvântul Tău, lumină pe cărare,
Mă-nvață drumuri drepte să croiesc,
Căci candela având-o la picioare
Eu nu o să mă pierd prin lumea mare
Și în hățișul ei nu rătăcesc.
Din bezna necunoașterii de Tine
(Un întuneric greu, numit păcat),
M-ai scos prin îndurarea Ta, Divine,
Și pentru-a nu umbla pe căi străine
Cu Sfântul Tău Cuvânt m-ai luminat.

Magica - Iluminată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Noapte
Pe comori joacă focuri
E plină pădurea de șoapte
Duhuri tainice, jocuri
Încep.
Clipa
Devine o viață
Iar visu-și întinde aripa
Din valuri de ceață
Mi-te arată și-ascultă.
Zeiță, Regină.
Albă stăpână-a nopții
Fii-mi călăuză din nori
Arată-mi drumul
L-am pierdut de prea multe ori
Scară de-argint coboară
Cerne lumină de stea
Deschide-mi ochii, ia-mă
În lumina ta!
Stele
Înapoi și-nainte
Plutesc, fir de praf între ele
Fără glas și cuvinte
În zbor.
Soartă
Să aleg dă-mi putere
Să-nchipui cărarea spre poartă
Dintre mii de himere
Sus răsari, mă primește.
Zeiță, Regină.
Albă stăpână-a nopții
Fii-mi călăuză din nori
Arată-mi drumul
L-am pierdut de prea multe ori
Scară de-argint coboară
Cerne lumină de stea
Deschide-mi ochii, ia-mă
În lumina ta!
Palidă-mpărăteasă
Să văd învață-mă iar
Îndrumă-mi pașii
Dincolo de-al lumii hotar
Poarta m-așteaptă largă
Calea e-un fir nevăzut
Pășesc pe nori, și parcă
Azi am renăscut!

Michelangelo - 287

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tu mi-ai fost far, Tu călăuzitorul,
o, Doamne bun, din primii ani de viață,
de-aceea-Ți pun tot sufletu-mi în față:
sporindu-mi chinul, afle mila-Ți sporul!

Eugenio Montale - Iris - II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Inima altora nu seamănă cu a ta,
linxul nu se aseamănă pisicii
de Siria pândind colibriul în laur;
dar tu egali îi crezi dacă te-ncumeți
afara de sub umbra sicomorului
sau poate acea mască pe cearșaful
cel alb, efigie purpurie, ea te-a călăuzit?
Pentru ca lucrul tău (ce din al Său
e-o formă) să-nflorească în lumini
Iris din Canaan te-ai risipit
în acel nimb de vâscuri și de ghimpi
ce inima-ți conduce
în noaptea lumii, mult peste mirajul
florilor din desert, ție surori.
De-apari, aici m-aduci, ascuns sub bolta
de viță dezgolită, lângă debarcader
pe râul nostru – barca nu se-ntoarce,
soarele de Martin e negru-n cer.
Dar de te-ntorci nu ești tu, e schimbată
istoria-ți pământească, nu aștepți
remorcherul, cu prora sa,
n-ai priviri, nu ai ieri, nu ai mâine;
fiindcă lucrarea Sa (ce în a ta
se transformă) trebuie continuată.

Ion Pillat - Farurile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vin herghelii scăpate cu coamele vâlvoi,
Vin valuri îmbrâncite în tropot de furtună
Și peste stâncă sare năvala lor nebună-
Dar iată promontoriul cu pumnul lui greoi,
Le-a prins de nări, zăbală de-argint ca să le pună.
Vin norii, vulturi negri, pe aripi vii de vânt,
Rotind flămânzi, coboară din cuib înalt de lună,
Se-aruncă pe corăbii fugare prin furtună,
Sfâșie pânza ruptă de pe catargul frânt
Și lasă gol scheletul lor putrezit, pe dună.
Pe când mărindu-și steaua cu umbra înnoptării,
Visând o zare nouă, de vijelii străină,
Uitați de toți, de toate în straja lor senină,
Stau farurile mute pe malurile mării,
Cu gesturi ne-nțelese împrăștiind lumină.

Vasko Popa - Radimlia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În mijlocul pustiului
o mână ridicată
cu palma strălucitoare
cu degete care sclipesc.

A eliberat odinioară
vechiul soare natal
înnodat la coada
armăsarilor străini.

Azi iluminează
cripta enigmei
săpată de întrebări
pe fruntea mea de piatră.

O mână ridicată,
mut mă-ntâmpină
în mijlocul pustiului
și-mi arată drumul.

Babacu - Co S Micí

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

S-a rupt o stea din carul mare
Când oiştea, intrată în gardul viu al nopţii
A ocolit ostentativ deschizătura porţii
Ce s-a deschis pe-a cerului cărare.
Şi, numărând din loitrii şapte stele,
Urcând mai sus şi tot mai sus către zenit,
Cu buturuga mică subsioară, să nu răstoarne carul mic
Uităm cu toţii de belele.
Fiindcă avem aici, pentru întâia oară
Ceva ce ne conduce, să nu ne rătăcim
Prin viaţă şi prin lume, oricând călătorim.
Eşti primul far al lumii, Stea Polară!…