calauza – Versuri.pro

Simion Felix Martian - Degetul Lui Dumnezeu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Şi vrăjitorii au zis lui Faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!” (Exod 8:19a).
Îţi duci existenţa-ntr-o lume confuză,
Un bâlci saturat de false valori,
Iar domnul acestui veac se amuză
Când tu, rătăcit, neavând călăuză,
Te zbaţi căutând divine comori.
Căci ţi-a ajuns, ca un zvon, la ureche
Cum că ar fi, printre mulţi „creatori”,
Şi lucruri de marcă, lucrări nepereche,
De certă valoare, şi-o taină străveche
Le ţine departe de imitatori.
E bună intenţia ta, ziditoare,
Dar fără un ghid tu te laşi dus de vânt
Căci ceea ce cauţi, cu-atâta ardoare,
Poartă amprenta Aceluia care
A creat Universul întreg prin Cuvânt.
Doar la El vei găsi tot ce îţi lipseşte
Pentru-a împlini voia Sa pe pământ,
Ia Cartea vieţii, ca ghid, şi citeşte,
Iar pentru-a cunoaşte amprenta, primeşte
Lumina divină a Duhului Sfânt.
Aşa vei putea, în pornirea-ţi ardentă,
Să eviţi acest amalgam viciat,
Această otravă în stare latentă,
Şi să iei doar ce poartă divina amprentă,
Produse de marcă din aur curat.
Îţi duci existenţa-ntr-o lume confuză,
Tot cauţi valori şi-a alege ţi-e greu,
Ia Cartea vieţii, acum, călăuză
Şi-ai să vezi strălucind, ca jarul în spuză,
Lucrări purtând degetul lui Dumnezeu.

Michelangelo - 39

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aș fi scăpat de apriga arsură
prin chiar săgeata și prin însuși darul,
dar viața mi-o sporește seniorul,
pe cât durerea-I spornică-n măsură.
De-a fost mortală prima lovitură,
cu ea, un sol trimisu-mi-a Amorul,
ce-a zis: iubește, arde, altfel zborul
nu-l vei cunoaște, către bolta pură!.
Eu sunt cel ce te-a-ntors, în anii tineri
cu ochii suferinzi spre frumusețea
ce-i călăuză celor vii spre ceruri.

Rabindranath Tagore - Cântecele Mele Te-Au Căutat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cântecele mele te-au căutat de-a lungul întregii mele vieți.
Ele m-au purtat din poartă în poartă.
Prin ele, pipăind și scrutând universul,
am simțit în jurul meu.
Cântecele mele m-au învățat tot ceea ce am aflat
și mi-au arătat ascunsele cărări
și m-au făcut să descopăr atâția aștri pe zările
afunde ale inimii mele.
Cântecele mele mi-au fost călăuză în timpul zilei umane
către tainicul tărâm al bucuriei și al durerii;
iar acum către grilajul cărui castel m-au adus pe înserate,
în timp ce călătoria mea se încheie?

Gellu Naum - Călăuza Rătăcită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Faptele trăite obligau la o nouă lectură în cuvinte
Erau atâtea lucruri, atâtea nume stranii
Umblam pe câmp, eram obosit și din greșeală m-am culcat pe iarbă
Departe se spărgeau copaci, se clătinau acoperișuri
În surzenia lucrurilor un om îmi făcea semne
„Sunt călăuza ta” striga, „vino și te culcă în câinele meu”
Eu mă culcam și mă trezeam în lumina rece a lunii departe
Trecea un vapor
Era ceasul care îndeamnă la rătăcire
Sprâncenele îmi acopereau încă ochii, roua îi umezise
Ceva mai jos omul acela continua să-mi strige „chiop chiop chiop sunt călăuza ta”
Cu o simplă fluturare a degetelor ar fi vrut să mă ducă la o domnișoară
Făcea gesturi vulgare ca să mă convingă
Era călăuza mea rătăcită într-un loc foarte îngust, într-o casă
Dincolo se aflau alții rătăciți pe câmpie
Ca un ciclop vedeam peste hotarele lor, mă puteam uita
Creșteau acolo doi copaci, cerul deasupra
Însemna liniște până departe
Ceilalți se aflau pe un câmp, mă uitam, nu vorbeam
Fiecare susținea că ar fi rătăcit pe un câmp
Biata mea călăuză condamnată la o aspră tăcere
Îi conducea prin pădure
(urlau de frică, le dădea făină)
Din toate părțile curgeau izvoare
Pădure era în fiecare, dormeau pe făină, curgea pădure din ei
Cineva spunea „dacă am ieși de aici am vedea ce mulți sunt
Mișună peste tot ca furnicile”
Le strigam „așezați-vă liniștiți pe mal, așezați-vă ca furnicile”
Eram călăuza lor rătăcită
O femeie se urcase într-un copac
Vroia să mișune acolo ca furnicile și ascultând adâncurile sale
Cerul arăta liniște până departe
Umblam pe câmp, eram obosit și s-a nimerit să mă culc din greșeală sub iarbă
Stăteam acolo cu un orizont peste ochi
Ceilalți se culcaseră în câini
Stăteau în adâncul lor și ascultau cum vuia pământul

Gheorghe Tomozei - Călăuza

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Rămâne-nchis într-un îngheț de vers
Fierbintele meu jind de-a te pricepe,
Perete cu icoane nepereche
Prin care curg din carte-n univers.
Cu mine un norod de trupuri reci
Se-ndreaptă către stele, oameni simpli
Și eu le-s călăuza pe poteci.
Sunt cel cu care truda lor se-ncepe
Și cel ce rănile li le-a premers,
Și cu genunchii, lespezile-a șters
De frigul vechi și de rugina veche.
A lor petală și ai mei sunt ghimpii,
Toiag de ceară-n veacul douăzeci,
Pe dragoste tocmit, plătit cu siclii.

Tudor Urea - Zidul Din Raiul Verde

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pierdut sunt la marginea Imperiului,
În raiul înverzit, unde Soarele strălucește,
Peste ruinele romane îmbătrânite,
Ale limesului.
O, tu Imperator!
Ajută-mă pe mine, umilul tău miles,
Să ies din pustietate.
Căci îmi lipsește viața,
Îmi lipsește iarba verde;
A Vindolandei.
Și stăteam cu mâinile pe Zidul tău,
Cel îmbătrânit și far’de moarte,
Ce-mi răscolea capul, cu amintiri milenare,
Ce apără Imperiul tău.
Lacrimi de bucurie curgeau pe obrazul meu;
Când ai venit și mi-ai călăuzit sufletul.
Credeam că am fost pierdut la Zidul tău,
Dar parcă ai oprit timpul în loc, pentru sufletul meu.
Și-am văzut Zidul din Raiul verde.

Babacu - Co S Micí

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

S-a rupt o stea din carul mare
Când oiştea, intrată în gardul viu al nopţii
A ocolit ostentativ deschizătura porţii
Ce s-a deschis pe-a cerului cărare.
Şi, numărând din loitrii şapte stele,
Urcând mai sus şi tot mai sus către zenit,
Cu buturuga mică subsioară, să nu răstoarne carul mic
Uităm cu toţii de belele.
Fiindcă avem aici, pentru întâia oară
Ceva ce ne conduce, să nu ne rătăcim
Prin viaţă şi prin lume, oricând călătorim.
Eşti primul far al lumii, Stea Polară!…