Gheorghe Tomozei – Călăuza
Rămâne-nchis într-un îngheț de versFierbintele meu jind de-a te pricepe,Perete cu icoane neperechePrin care curg din carte-n univers.Cu mine un norod de trupuri reciSe-ndreaptă către stele, oameni simpliȘi eu le-s călăuza pe poteci.Sunt cel cu care truda lor se-ncepeȘi cel ce rănile li le-a premers,Și cu genunchii, lespezile-a ștersDe frigul vechi și de rugina veche.A … Citește mai mult