calatorie cu trenul – Versuri.pro

Alexandru Andries - Lung, Lung, Lung

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mi-am luat bilet și loc la fereastră mi-am luat,
În mai puțin de-o oră spre tine-am plecat!
Am în bagaj trei cărți,
Să am să citesc până-ajung, (lung, lung, lung)
Fiindcă până la tine drumul e foarte lung..
Abia aștept să te văd, sper că nu te-ai schimbat,
Aș vrea trenul să zboare, s-alerge, s-ajung imediat,.
Nu-mi da telefoane, nu-mi trimite scrisori,
Am plecat deja, și-ajung la tine mâine în zori,
Fiindcă drumu-i foarte
Lung, lung, lung,
Până la tine drumul e foarte
Lung, lung, lung..

Cântece de munte - În Tren

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E larmă și trenul stă gata să plece,
Vagonul se umple de oameni străini.
Mi-e inima strânsă, e șapte și zece,
Mă-ntorc la fereastră și stau ca pe spini.
Da-i, băiete, drumul, că n-avem răbdare,
E gata, un șuier, un repede zvon
Și simt că se mișcă cu noi, salutare!
Trec umbre grăbite pe lângă vagon.
E clipa când glasul durerilor tace,
Duc mâna la frunte și ochii mi-i strâng
Și-n suflet, deodată, un gol mi se face,
Da-i, băiete, drumul, că-mi vine să plâng!.
Acum, pe de lături, încep să rămână
Semnale, macazuri, vagoane și fum.
Trec umbre de oameni cu steaguri în mână
Și trenul, navalnic, se-așterne la drum.
Adio, adio, romantică urbe,
Adio, zadarnic și dulce trecut!
Din goană, când trenul se-ndoaie la curbe,
Scot capul afară și lung te salut!.
Orașul rămâne sclipind în lumină,
Biserici și case, deodată, apun.
În față se-așterne o verde cortină
Și trenul aleargă, aleargă nebun.
Se schimbă decorul, priveliști sure,
Un șes peste care trec umbre de nori,
Un drum singuratic, un colț de pădure
Cu vârfuri uscate și cuiburi de ciori.
În arie largă se-nvârte pământul
Și fuge-n rotire întregul teren,
Pe netede câmpuri ne ducem ca vântul,
Cantoanele albe se uită la tren.

Florența Albu - Dimineața Cu Trenuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am cules-o din goana trenului
și n-am cules-o.
Era izvor
și n-am luat decât o gură.
Până la gara de-argint,
izvorul se făcuse pârâu,
până la gara de aur,
pârâul se făcuse fluviu,
până la gara de alabastru,
fluviul se făcuse mare.
La capătul drumului
mi-a primit catargele.

Ion Minulescu - Itinerar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În Pullman, cu 80 pe oră!
Zburăm,
Și viteza sonoră
Ne sparge urechea cu un Cake-Walk,
Că toți călătorii –
Umane sfârleze –
Se lasă pe spate și-ncep să danseze
Pe loc..
În timp ce pe câmp se perindă,
Ca într-un vechi ciob de oglindă,
Copacii
Și stâlpii de telegraf,
De care s-agață toți norii de praf,
Pe care căruța cu fân, din șosea,
Nu-i lasă să meargă alături de ea!..
Mizil..
Monteoru..
Buzău..
Și Pullmanul nostru, cu 80 pe oră,
Își bemolează viteza sonoră,
Și-n gară, deodată, tăcut se oprește!..
Probabil că Pullman știe
Că-n gara Buzău drumul bun se sfârșește
Și-ncepe de-acum drumul rău..
Dar Pullmanul – „Made in England” –
Glumește: „Ce-o fi.. să fie! ”..
Și vesel pornește din nou –
Pornește cu aceeași viteză sonoră
Și cu același obraznic ecou:
„Cu 80 pe oră! ”
„Cu 80 pe oră! ”
Și drumul se-ntinde ca un gumelastic –
Lipsit și de spirit
Și de simțul plastic –
O biată cireadă de vaci și viței
Ne-ntâmpină-n gara de la Făurei,
Iar gara pustie din Lacul-Sărat
Ne anunță că „Lacul-Sărat”-a.. secat!..
Păcat că în Pullman nu poți să vânezi
Nimic din ce vezi!..
Poți însă flirta
Cu vecina ta –
Fardată anume pentru așa ceva!..
Dar Pullmanu-i Pullman!..
Stop!..
Gara Brăila –
Gară cu bucluc..
„Vezi rândunelele se duc,
Se scutură frunza de nuc,
S-așterne bruma peste vii”..
Peste părinți,
Peste copii
Și peste șlepurile noastre
Din cimitirul Dunării albastre –
De la Brăila la Sulina –
Unde le-a-nțepenit rugina,
Că n-au fost șlepuri plutitoare
Decât pe Dunăre –
Nu și pe mare!..
În timp ce Pullmane terestre
Și trenuri lungi accelerate
Stopează azi, prin porturi, pe-nserate
Și, vesele, sfidează prin ferestre
Cârligul unui „? ” (semn de întrebare)
De care
Tu – călător numai pe mare –
Îți spânzuri zilnic.. ziua viitoare!..

Vladimir Potlog feat Poezie De Vladimir Potlog - Lumea Ca O Carte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Alerga trenul sub lună,
Timpul îmi părea că aleargă după noi
Şi eu priveam pe geam cum trec unul câte unul
Copacii falnici, dar de frunze goi.
Priveam stânci, munţi, dealuri
Şi mă miram atât de mult,
Cât e de frumos pământul,
Şi nu mă săturam să mă mai uit.
Trenul alerga tot mai departe,
Inima îmi bătea mereu.
Şi lumea îmi părea ca o carte,
Scrisă de însuşi, Dumnezeu.

Bimbam - Trenul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Su-cu-tu-cu, su-cu-tu-cu
Su-cu-tu-cu, su-cu-tu-cu.
Trenul ne așteaptă-n stații
Să ne-alegem destinații
Pe trasee să pornim,
Locuri să descoperim
În vagoane ne urcăm
Și de drum ne bucurăm.
Su-cu-tu-cu, su-cu-tu-cu
Su-cu-tu-cu, su-cu-tu-cu
Su-cu-tu-cu, su-cu-tu-cu
Su-cu-tu-cu, su-cu-tu-cu.
Hai,deți toți acum cu trenul
Su-cu-tu cântăm refrenul
Multe lucruri de văzut
În viteză le-am trecut
Hai la drum cu noi și tu
Su-cu-tu-cu, Su-cu-tu.
Su-cu-tu-cu, su-cu-tu-cu
Su-cu-tu-cu, su-cu-tu-cu
Su-cu-tu-cu, su-cu-tu-cu
Su-cu-tu-cu, su-cu-tu-cu