Versuri corectate și adnotate
Revin acum, din mijlocul acestor divinități abstracte,Îmi despart corpul fizic din Terra, din realitate și fapte,Căci acestea mai am, totul dispare, nimic e totul negru,Fracțiuni de secundă în al 12-lea ceas mă fac să mă simt întreg.Eliberez câmpul, port în suflet jurământul, mă apropii de ei,Dar nu există nimic, rămâne doar cuvântul,Ce din mine se … Citește mai mult
Revin acum, din mijlocul acestor divinități abstracte,Îmi despart corpul fizic din Terra, din realitate și fapte,Căci acestea mai am, totul dispare, nimic e totul negru,Fracțiuni de secundă în al 12-lea ceas mă fac să mă simt întreg,Eliberez câmpul, port în suflet jurământul, mă apropii de ei,Dar nu există nimic, rămâne doar cuvântul,Ce din mine se … Citește mai mult
Din pustiul cer albastru, din înghesuitul universAș vrea să fiu un astru să colind și să treierLa un strop de fericire să am putere măcar să sperDacă lumea de departe mă găsește, o să fiu picat din CerȘi cum ei așa m-admiră și se întreabă: ‘mai respiră?’În minte mi se îmbină prima rază de luminăCu … Citește mai mult
Omul care păzea luneta părea să fie filozof,părea să știe multe din tainele cerului –i-am dat doi lei să mă lase să privesc lunași să pătrund în țările misterului.N-aș fi putut să-mi închipui vreodatăcă ce-am văzut există în realitate!..Am surprins stelele în somnul lor ciudat,dormind burghez, desumflate.Unii credeau că stelele sunt niște globuri frumoase și … Citește mai mult
E o caretăCât o casă, dar pe altă planetă.E careta unor principeseNecunoscute, dar aleseDe-un, urcat la spate, pajDe ceară. N-are atelaj,N-are cai, e o ruină.Dar înăuntru e o lumină,Iar afară: noapte cu diamante.Înăuntru: tapiserii cu vechi rozuri vivante,Adică retractându-se la orice atingere,Devenind viori și începând să sângereFără rost, în niște recipienți lunguiețiÎnșirați lângă pereți.În caretă,Printre … Citește mai mult