Versuri corectate și adnotate
Era bătrân, bolnav… Știa de-acumCă nu mai e dulăul care-a fostCând își avea-n ograda lui un rost.Știa că-i vremea ultimului drum.Era slăbit, nu mai putea mâncaNici oase și nici codrul mic de pâineCe, altădat’, în colții lui de câine,Pe loc, în mici fărâme se spărgea.Din locul său din capăt de grădină,Privea spre cei ai casei, … Citește mai mult
Dulăul bătrân, fără să se ridice, latră la ceva din spatele său;Mi-l pot aminti când era doar un cățeluș.
Stă singuratec câinele.De pazăNu știe cui, pe la amiază:Fântânii rupte, spânului uscat.Drumului, cerului, omului?A tremurat.Gerul îi ustură urechile, l***,Nevinovat, neîndurat și degeaba.Carnea, vlagă, zgârciul, pe de-a-ncetulI le-a mâncat și mistuit scheletul.Barba aspră i-a crescut, zbârlită.Vocea scrâșnește isprăvită.Și-a purtat, ocărâte, oaselePeIa toate ușile și casele.Îl chem și nu înțelege:Nu mai poate să se dezlege.Dar ochii lui, … Citește mai mult
Ghemuit pe-un braț de paie un câine lăsat în ploaieTremură cu ochii închiși și de viață aproape strânșiTremură cu ochii închiși și de viață aproape strânșiÎn vise își aduce aminte vremurile dinainteCând era dulău vânjos de punea mistrețul josCând era dulău vânjos de punea mistrețul josAvea două luni jumate când l-a adus într-o noapteStăpânul la … Citește mai mult