caii – Versuri.pro

Rimma Kazakova - Caii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nechează caii.
În vecinătatea trenurilor,
a clădirilor înalte, a podurilor dantelate –
ca o stranie ironie
nechează caii.
Țipă răgușit locomotivele,
zboară avioanele argintii,
unde lângă nori tot le va ajunge
nechezatul cailor.
Mă culc și-mi atârn
rufăria de nylon, scânteietoare,
dar din relonul și rolanul meu
nechează caii.
Văd arcul masiv al mongolilor
și vechiul plug și tăcuta luncă a lui Bejin.
Din adânc, de la începutul începuturilor,
nechează caii.
Un dor de ducă aș vrea să mă cuprindă
la nechezatul calului tânăr.
Asemenea cerului în râu, se răsfrânge în mine ecoul:
nechează caii.
Secolul 20,
ești, totuși, mai înțelept..
Privește, rezolvă, dar nu speria caii.
Fie ca, sub mantaua ta de postav,
tot mai îndărătnici
să necheze caii.
Veseli,
până la burtă în negară,
pe câmpii, pretutindeni unde sunt drumuri și vântul adie,
pe șleaul timpului, ca pe-o icoană –
să necheze caii.

Gheorghe Tomozei - Caii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Caii bătrâni spre abatoare,
Indii, mărgeanuri șiroind și așii,
Ei, blânzii ce, ca niște șerpi ai casii
Ne-au privegheat pereții-n clatinare.
Nici capetele nu-și vor mai întoarce
Cu coamele tot falnice, vibrând,
Ei, galopând pe nouri și pe vânt,
Pe lung de săbii și săgeți de arce.
Ei mișcă-n mers biblioteci de oase,
Cu biblii îngropate-n palimpseste,
Foi de papirus, pergamente roase,
Caligrafii de sânge, pe mătase;
Ei ne sunt speranța dacă, peste creste
Mai e vreun țarm necunoscut. Și este!

Florența Albu - Caii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În zori treceau caii,
frații mei drepți din os de zei.
Austrul le încetinea mișcările,
le subția în aer mușchii, coamele
și gleznele – iar când se încheia
galopul tot, din coapsă la copită,
în aer mai vibra flacăra trupului,
lumina trapului,
văzduhul zvelt.
Treceau și-i mai visam,
și-i mai vedeam,
reluam mișcarea
de unde rămăsese-n aer,
încercam să-mi potrivesc
coama-n lumină, glezna,
arcuirea șirei spinării,
vibrarea mușchilor.
Și doar în mintea mea,
în trapul visului prin insomnii
– și numai gândul, numai cuvintele,
din când în când,
simțeau o clipă dobândită,
desăvârșirea lor
ori o aducere aminte
din alt timp,
când gânditorii cai, poeții cai
pășeau
în armonie
cu aerul, cu apa și cu focul.