caiet ars

Se și alintă lângă tomuri greleUn frate-al tău, ce-avu mai mult noroc,Deasupră-ți cioburi dintr-un stol de stele,Sub tine – jarul amintind de foc.Ce patimă de viață-nverșunată!Cum te rugai, de flăcări spăimântat!Dar trupu-nvins a fremătat o datăȘi glasul tău, murind, m-a blestemat.Atunci, pădurile de brazi răsfrânteÎn apele cu lună, au foșnit,Și lângă rug au început să-ți … Citește mai mult