cafenele – Versuri.pro

Stefan Baciu - Privire Prin Geamlâc În Pasalâc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Privire prin geamlâc în pasalâc.
Miresme plutitoare în stinse cafenele
și în geamii cu turle de roșu bigi-bigi
tutunul se ascunde în pipe și-n masele
pe rafturi dorm pisicii și se trezesc covrigii.
În portul de sineală răsună geamandura
mari sticle de mastică în pivnițe adorm
penițe klaps, borcane cu vechi șerbet de mure
se-ngrămădesc pe mese într-un trecut diform.
În atelierul serii cad stele pe podele
și bufnițe vin în taină șezând pe vazistas
un scrâșnet de metale răsună-n giurgiuvele
târcovnicii încearcă în strană straniu glas.
Pe tăvi de-alamă lucii vin oști de baclavale
și-un bric salută luna la Tulcea în ostrov
la un pahar de vorbă cu țuică și taclale
mă-așteaptă ca un pașe poetul L. Dimov.

Steleverzi - Eu, Tu, și-o Mie de Cafenele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Eu mă pierd prin cafenele cu mine și n-am habar că merg agale, fără jenă, cu lumea în buzunar.
Un fișic de filme proaste, draga mea, să știi!
Că îngerii ăia drăguți îi țin închiși în poezii.
Credeam că zborul razant e doar în mine să-l am
Și când timpul trece greu mai dau un deget în cadran.
Că drama are culoare doar când doare ceva
Și filmele proaste-s tăiate în cioburi de acadea.
Îngeri cu bilete pentru ultimul zbor,
că e timp înaripat cu acte și se pierde lumea mea la un joc mizer de table.
Aud cafele reci, că mie nu-mi vorbesc străzile,
Cafenele-n care mă găsești, fumându-mi zilele.
Sunt locuri de zahăr ce-mi amestec în noapte
Și-aud un băiat cerând nota înainte de toate!
Ea era cafeaua mea din fiecare noapte,
Cofeina-mi săruta genele cu buze crăpate.
Eram naiv și eu și știam să te cred
Azi n-am somn, dar am cafea și n-am ce face cu ea..
Și când n-am chef să te conving, îmi ies din fire și mă plimb,
Și beat de cofeină simt gustul oricărui zid.
Îmi amintesc de dame vechi și miresmele fine,
Îmbrățișări și vrăjeli fără pic de rușine.
Mai trag cuie cu necunoscuți din uși și o tot evit când vine oferind culcuș.
Timid, cu un „nu știu” pe buze eschivez ușor
Și mai sorb din noaptea asta, un pahar jumate gol.
Dor? Scuip pe el de dor, n-am chef, mă las purtat,
de trotuarele-n sidef, dezvelind zâmbete, inventând probleme, eu tu și o mie de cafenele..
Aud cafele reci, că mie nu-mi vorbesc străzile,
Cafenele-n care mă găsești, fumându-mi zilele.
Sunt locuri de zahăr ce-mi amestec în noapte
Și-aud un băiat cerând nota înainte de toate!
Ea era cafeaua mea din fiecare noapte,
Cofeina-mi săruta genele cu buze crăpate.
Eram naiv și eu și știam să te cred
Azi n-am somn, dar am cafea și n-am ce face cu ea..

Cezar Popescu feat Versuri: Ştefan Damian - Prin Pierdute Cafenele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Prin pierdute cafenele,
Doi prieteni stau şi-ascultă
Timpul scurs din praf de stele,
Din adânc de vreme multă.
Amintiri pierdute-n rouă,
Întrebări şi fum de toamnă,
Despre una, despre două,
Despre ce trecutu-nseamnă.

Ref. : Doi prieteni prinşi în veac,
Agăţaţi de secundare,
Pentr-un ceas găsit-au leac
Pentru vremea curgătoare.
Şi sunt iarăşi doi copii
Pe limanul tinereţii,
Surâzând la fapte vii,
Dar trecute-n umbra vieţii.

Prin pierdute cafenele,
Doi prieteni stau şi tac;
Timpul scurs din praf de stele
L-au oprit într-un alt veac.
Râd prin fumul de ţigară,
Scânteind în ochi la gândul
Amintind de-odinioară,
Vechi acum, de când Pământul.

Ref. :…..

Iar ei sorb încet, poetic,
Dintr-un vin ce nu mai tace,
În trecut scrutând frenetic,
Căutând pierduta pace.
Cântă-n inimi de copii
Despre-amoruri trecătoare,
De ani buni, de nebunii,
Fete cu surâs de soare.

Ref. :…..
(versuri: Ştefan Damian; muzica: Cezar Popescu)

George Bacovia - Și Ninge

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și ninge în orașul mare
E noaptea plină de orgii,
Iar prin saloane aurii
S-aud orchestre, și fanfare.
Femei nocturne, singurele
La colț de stradă se ațin,
Desfrâu de bere și de vin
Prin berării, și cafenele.
De orbitoare galantare
De diamant, și de rubin
Și de averi orașu-i plin,
Și ninge în orașul mare!

Iannis Ritsos - Bântuie Vânturi la Margini de Amurg - III

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vântul la orice vorbă.

Rămâne tăcerea cu mâinile-ncrucișate lângă vatră.

Nu înduri plimbarea pe pământul ud

prin fața cafenelelor de vară-nchise,

fără clienți, fără păhărelele sticlind la soarele răsfrânt,

numai cu două ziare vechi

pe mesele murdare; câteva muște

lipite de geamuri, privind singurătatea,

aceleași geamuri unde alaltăieri se oglindea aurora,

potrivindu-și cărarea.

Pe geamuri păru-i era auriu,

iar în ureche-i zâzâia un fluturaș.