DILEMA
Când rămân uimit de frumuseți nebănuite,
De ochi nesățioși pretutindeni descoperite,
Gândurile iscoditoare de îndoială-s înlănțuite:
Uimirea-i a mea? Sau a Lui, creații de El făurite!
MLW, 21 ian 2011.

NECINSTEA
Analizând succint regnul animal,
În mii de variante existențial,
Subconștientul pe dată m-a întrebat:
La ce folos coloană, la om nevertebrat?
MLW, 22 ian 2011

Refren:
La la la la la, inima mea,
Sigur i-ai făcut ceva
La la, las-o așa că e bine, da
Iubește-mă, nu mă lăsa.

Poate e magie, poate nu
Tot ce faci cu mine tu
Știi ce vreau și ce gândesc
Pentru asta te iubesc.
Pentru că meriți tot, tot, tot
Și jur că nu mai pot, pot, pot
La necaz și supărare
Tu ești antidot.

Refren:
La la la la la, inima mea,
Sigur i-ai făcut ceva
La la, las-o așa că e bine, da
Iubește-mă, nu mă lăsa.

Am ieșit la o cafea
Cu prezența ei divină.
E tare frumoasă ea,
Dar de „aere” e plină.

Zece negri mititei, n-aveau bani de ouă,
Au castrat pe-unu din ei și-au rămas doar nouă.

Traian:
Dup-o introspecție nocturnă, intru-n bar
Eu și cu mine, același individ dual
Iau loc și-mi comand cel mai bun drog
Ceai negru, fără arome, cu multă lămâie, te rog!
Elemente particulare
Îmi citesc cu voce tare
Tipu’ din dreapta m-ascultă cu nepăsare
Tocmai și-a băut cafeaua, se pregătește de plecare
Și dintr-o mișcare
Pune haina și dispare…
Torn infuzia în cană, sorb cu nesat
N-am înțeles: de ce tre’ să caut ce n-am în ceilalți?
Am găsit comoditatea-n singurătate, și-i perfect
Ca absența ei, e-un mod de-a fi prezent!
Ciudat, am început s-apreciez că trăiesc
Când am pus capăt la tot, dar n-am avut succes…
Chiar și-acum îs la marginea prăpastiei, da’
De data asta-s cu spatele la ea!
Mi-e peste poate…
Ce folos să-nnec amaru’ dacă poa’ să-nnoate?
D-aia caut să zbor, ador să sar de la-nălțimi
Chiar dacă nu-mi cresc aripi când cad, în schimb
Când de pământ m-ating,
Prind rădăcini!
Asta-s eu, de ce te miri?
Manifestă-ți lipsa de încredere-n mine, și-o să mă inspiri!
Eu nu mă caut pe mine, zilnic mă schimb
Mă interesează: sunt ceea ce fac, sau ceea ce simt?

I
Trec pe stradă pe la 10
O văd pe ea din bloc cum iese
Bruneta, bine îmbrăcată
Haine sexy, aranjată
C-o fustă de zici că-i curea
Tricou strâmt purta pe ea
Și-o pereche de sandale
Se vedeau ale ei picioare
Înalte, bine, ușor bronzate
Niște forme ce-avea, frate
Și cu-n cur bine lucrat
Și un piept mult ridicat
Ce ușor, ușor se mișcă
La fiecare pas marcat
Ochii verzi, un verde clar
Rotunzi, mari, puțin machiați
O fată ca și perfectă
Un păr lung, lucios, brunetă
Cu-al său mers mă bagă-n boală
Cu mișcări de șold m-omoară
Și-un parfum dulce ce poartă
Te atrage dintr-o dată
Și cel mai mult mă-nebunește
Al ei zâmbet, când zâmbește
Mă uit fix direct la ea
M-am îndrăgostit de ea.

Refren X2.
Mă bagă-n boală
O văd aproape goală
Cu părul prins în coadă
O văd trecând pe stradă
C-o fustă super scurtă
Tatuaj mai jos de burtă
Tricou mulat pe corp
Înebunesc de tot.

II
O văd din nou acum la plajă
La soare se bronzează
Și pielea-i strălucește
La telefon vorbește
Și gesticulează ușor
Se ridică, simt că mor
Așează bine sutienul
Se întinde și-și face părul
Se apropie de apă
Apa-i rece, sper să-i placă
Intră-n apă până la șold
Și se udă peste tot
Și afară când ea iese
Chiar pe lângă mine trece
O salut normal și-mi zice
Că-i vecina mea și știe
Că mă tot uitam la ea
Mă privește și-mi zâmbește
Al său nume îmi șoptește
Și zice că Ana o cheamă
Și că vrea să mă cunoască
Ne-așezăm acolo pe plajă
Și vorbim până după-masă
Când ea trebuie să plece
Dar îmi dă numărul ei
Mă pupă pe-obraz și-mi spune
Sună mâine dacă vrei.

Refren X2.
Mă bagă-n boală
O văd aproape goală
Cu părul prins în coadă
O văd trecând pe stradă
C-o fustă super scurtă
Tatuaj mai jos de burtă
Tricou mulat pe corp
Înebunesc de tot.

III
Chiar nu-mi vine să cred
Și-acu-ncerc să înțeleg
De ce mi-a dat, cum de mi-a dat
Numărul ei, de-adevărat
Nu pot să cred că mi l-a dat
Că mi-a vorbit
Că mi-a zâmbit
Ăsta-i un vis sau s-a-ntâmplat
Nu știu, da am de așteptat
A doua zi să pot s-o sun
Să mai vorbim și ca să-i spun
Să ne-ntâlnim la o cafea
Un suc, un film sau ce vrea ea
Chiar nu știu ce pot să-i spun
Mă culc având același gând
De-a mă-ntâlni cu acea fată
Ce m-a dat gata așa deodată
A doua zi abia începe
Mă scol, mă spăl cu apă rece
Mă uit la ceas, timpu’ cum trece
Tot mai încet parcă s-oprește
Au trecut câteva ore
Mă tot gândesc când s-o sun oare
Și săturat de așteptare
Iau mobilu’ și o sun
Și-mi răspunde, și-mi vorbește
Vocea mi se-nveselește
Și-o invit la o cafea
Sperând că va accepta
Și ea-mi spune că i-ar place
Să ne întâlnim la 6.

Refren X2.
Mă bagă-n boală
O văd aproape goală
Cu părul prins în coadă
O văd trecând pe stradă
C-o fustă super scurtă
Tatuaj mai jos de burtă
Tricou mulat pe corp
Înebunesc de tot.

IV
Ora 6, ne-ntâlnim
Unde mergem, să vorbim
Intrăm într-o cafenea
Merg pe unde merge ea
Ne-așezăm și povestim
Ne cunoaștem și servim
O cafea caldă, prea caldă
Ce m-agită dintr-o dată
Dar oricum am terminat
Am ieșit și ne-am plimbat
Afară s-a-ntunecat
Am trecut apoi prin parc
Și ne-am așezat pe-o bancă
Ce să vezi, ne-am sărutat
Și-apoi totul s-a schimbat
Timpu’ s-a accelerat
Greu să cred că s-a-ntâmplat
Apoi din parc am plecat
În mașină am intrat
Am ajuns la mine acasă
Cât să intru am apucat
Că am și ajuns în pat.