cadranul solar

Din putreziciuni de sub frunzare,Unde stropi se-aud căzând și, tandru,Cântă-o pasăre, rar o răcoareUrcă până la coloana careStă, în măghiran și coriandru,Orele de vară arătând;Numai când, sub clară florentină,Doamna (cu un paj, urmând) se-nclinăPeste marginea lui blând,Se umbrește el, tăcând –Sau o ploaie vara când apareDin înalt coroane mișcătoare,Un răgaz el are; căci deplinăEl nu … Citește mai mult