Refren.
Cu căciulile pă frunte
Stăm de veacuri, ca un munte
În curbura arcului Carpat
Asta e căciula mea
Și o port cum se purta,
Că-i obicei din daci lăsat.

Strofa a doua.
Port căciula pe-o ureche
Și acasă și la nuntă și la oi
După datina străveche
Moștenită și păstrată și pă la noi.

Refren.

Strofa a treia.
Unii zic să-mi iau căciula, jos din cap,
Spunând adesea că nu-s civilizat,
Poate vor s-o țin în mână, să mă aplec,
Ca să mă laude că m-am integrat.
Da bă vecine hai la mine,
Te primesc cum pot mai bine
Dar de căciula mea nu te lega
Asta e căciula mea, e a mea și nu-i a ta
Că-i obicei din veac lăsat.

Strofa a patra.
Cine nu crede să se ducă, la columnă
Să se uite și-o vedea
Sabia încovoiată, arcul, scutul și căciula
Orice dac le-a avea.

Refren.

Strofa a cincea.
Mai copile ia să mă ghine
Ca să duci obiceiul, când or crește ai tăi copii,
O inimă vitează în tine
Sus pă frunte o căciulă ca un dar s-o ții.

Refren